O INIȚIATIVĂ DE NOTA... 100! Premiile „Constantin Chiriac”, la a III-a ediție

2017 este cel de-al treilea an consecutiv care pune temelie unei TRADIȚII: maestru CONSTANTIN CHIRIAC, directorul Teatrului Național RADU STANCA din Sibiu și președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, organizează și oferă premiile omonime, în Prisăcani, judeșul Iași- localitatea sa natală. Un gest, o inițiativă demnă de laudă! Anul acesta, au fost premiați cinci dintre elevi înscriși în competiție cu diverse compuneri. Demn de apreciat, acestei inițiative i s-a alăturay și Celestin Constantin, directorul Spitalului European Polisano Sibiu, contribuind, chiar la acordarea unui premiu. 

 

 

Câștigătorii Premiilor Constantin Chiriac 2017, desemnați miercuri, 20 septembrie, la Școala Gimnazială din Prisăcani sunt: Andrei Laurențiu Moșneagu, locul I, Constantina Gafița și Elena Ganea, locul II, Rebeca Iacob și Gabriel Podaru, locul III. Toți cei cinci premianți sunt elevi în clasa a VIII-a. Premiile sunt oferite câtorva elevi din clasele a VII-a și a VIII-a, de la Școala Gimnazială Prisăcani, în urma unui concurs de compuneri, pe o temă dată.

Pentru această ediție, elevii care au acceptat provocarea au trimis compuneri pe o temă... de actualitate: despre felul în care își imaginează viitorul învățământului în comună, ce ar trebui să facă părinții, primarul, autoritățile din comunitate și oamenii de afaceri pentru ca ei să aibă un viitor mai bun. De asemenea, copiii au trimis și propunerile lor despre programele practice care ar trebui să se facă la școală pentru a le dezvolta abilități utile în învățarea unor meserii. „De trei ani dau premiile Constantin Chiriac, la Prisăcani, satul în care m-am născut. Sunt niște premii pe care le dau prin competiție. Pun la bătaie 2.500 de euro, din surse proprii. Nu e o sumă uriașă, dar nu e nici o sumă mică. Elevii îmi trimit lucrări cu felul în care ei gândesc cum poate fi schimbată, peste 10 ani, comunitatea în care, atât eu cât și ei, ne-am născut. Credeți-mă că au venit cu soluții incredibile,” a declarat... cu vădită emoție ș bucurie, maestrul Constantin Chiriac, directorul TNRS, înainte de decernarea premiilor.

 

Câteva pasaje din compunerile premiate în acest an

Propunerile elevilor sunt variate și acoperă necesități diferite, însă toate au o sensibilitate aparte și oferă o imagine a vieții, așa cum ei o percep.

În experienţa mea de elev, am văzut mai multe conflicte agresive, unele şi cu limbaj neadecvat între colegii mei, ceea ce m-a făcut să mă gândesc că ar trebui o persoana care să înţeleagă nevoile fiecărui elev, care să ii asculte activ şi care să ofere confidenţialitate. Drept urmare, mi-am dat seama că ar fi nevoie de un consilier pedagogic. Pentru mine, spre exemplu, ar fi o oportunitate în care aş putea să mă exprim liber şi să mă simt în siguranţă, fiindcă deşi îmi spun părerea proprie, ştiu că nu m-ar judeca nimeni. Pentru un alt elev care deşi este timid şi fricos în faţa necunoscutului, ar putea fi o şansă în care să apeleze la un ajutor necondiţionat. Un alt elev, care mai întâi ar refuza această idee, ar putea fi încurajat să încerce să discute cu consilierul, reuşind, poate, să se înţeleagă mai bine pe sine. Aşadar, oricare elev ar beneficia din această oportunitate, pentru că va reuşi să îşi gestioneze emoţiile şi ar putea deveni mai motivat să înveţe şi să fie activ la ore.” 
***

Pentru a face ceva pentru satul tău și pentru oamenii lui ar trebui să-ți iubești mult locul natal și să-ți dorești ca numele tău să fie pomenit de multe generații. Comuna noastră a fost renumită cândva pentru grădinile de legume. Un om cu suflet mare ar putea reînființa acele solarii de altădată. O făbricuță de conserve de legume ar fi potrivită pentru cei tineri care nu și-au găsit un loc de muncă. La fel de potrivită ar fi și o făbricuță de produse lactate prin înființarea unei ferme de vaci sau de creștere a păsărilor pentru carne și ouă. M-am gândit și la înființarea unor ateliere meșteșugărești cu produse lucrate de oameni ,,handmade,, cum se zice acum precum coșuri de nuiele sau din pănuși așa cum se făcea odată. Femeile ar putea coase sau țese tot felul de obiecte tradiționale pentru a reînvia tradiția și a nu ne pierde rădăcinile. O inițiativă bună a fost și aceea prin care s-a organizat un muzeu al satului, și atunci s-au strâns din gospodăriile oamenilor obiecte care fac parte din cultura și tradițiile noastre. Multe s-ar putea face dar mereu ne lovim de aceeași barieră, banii.” 
***

În primul rând, cu ce ne ajută pe noi, elevii, să ne spunem părerea în scris fată de niște autorități care nici măcar nu ne sprijină după terminarea studiilor primare? Dacă cei din familia noastră nu ar face sacrificii enorme pentru a continua un liceu, o facultate, nici nu ne-am putea urma aspirațiile şi visele pe care le așezăm pe aceste foi, idei care sunt spuse de niște copii fără putere. Dacă gândurile noastre ar fi auzite ați vedea cât de descurajați am ajuns pentru că suntem la fel ca generațiile anterioare, supuși unor situații de a părăsi țara pentru a avea un trai mai bun. Orice am încerca nu vom putea reuși atât timp cât ușile ne sunt închise. Îi auzim adesea pe cei mari că vor să se întoarcă în țară, să-şi deschidă o mică afacere dar fără a avea bani şi relații lucrul acesta nu este posibil. Cei care reușesc cumva cu bani europeni, investesc în parcuri îndepărtate unde se pot bucura doar păsările sau în canalizări care nu sunt folosite de săteni. (...) Frații mei mai mari care au învățat în școala noastră îmi spun că ei au învățat croitorie şi mecanică. Acesta era un lucru bun. Unii dintre elevii comunei lucrează în ateliere sau în fabrici de croitorie, alții ocupă posturi în alte domenii în cadrul primăriei, la dispensarul comunal chiar şi în școală. Aș vrea să cred că se poate rămâne în tara în care m-am născut şi să nu ne fie rușine să spunem că suntem români.” 
***

Anul acesta mă pregătesc pentru examen, dar privesc în urmă la anii trecuți, cu tristețe, pentru că îmi doream ca învățământul să îmi ofere mult mai multe, dar pentru mine timpul este deja trecut. Îmi imaginez și îmi doresc, ca în viitor să pot vedea învățământul în comună altfel. Cum ar fi ca Guvernul să ne ofere tehnologii avansate, tablete pentru fiecare elev, calculatoare performante în fiecare sală de informatică cu un spațiu comod, cu multe prize pentru încărcarea tabletelor și un bun wi-fi, asta nu pentru a accesa facebook-ul, ci pentru a învăța noi materii, precum programarea și designul web. Știm cu toții că, dacă vom învăța aceste materii încă din clasele primare, vom găsi cu ușurință un job bine plătit. Mi-aș dori ca școala noastră să ofere cursuri de formare profesională astfel încât fiecare elev, atunci când va ieși de pe băncile școlii, să poată practica cu adevărat o meserie. (...) Nu vreau să fiu sceptică, dar până când Guvernul „se trezește” cel mai bine pentru mine ar fi să studiez atunci când alții dorm, să muncesc atunci când alții lenevesc și să visez în vreme ce alții doar își doresc.” 
***

Mi-aș dori ca în viitor și la școala noastră să fie ateliere de creație privind învățarea practică, corectă a tuturor meseriilor și a elementelor care să asigure o pregătire privind alimentația sănătoasă a noastră pentru a nu ne mai confrunta cu bolile secolului. Vreau săli moderne în care să se învețe fel de fel de meserii pentru ca elevii să cunoască ceea ce îi așteaptă la finalizarea cursurilor. În ziua în care au loc aceste activități practice elevii să beneficieze și de o masă caldă și de un orar adecvat…”

Dacă îți place să știi ce se întâmplă în Sibiu și în județul Sibiu, dă-ne un LIKE pe pagina SIBIUNEWS de pe FACEBOOK!

loading...

Adaugă comentariu

Postati comentarii la subiect. Evitati cuvintele neconforme/vulgare, mesajele violente/rasiste/xenofobe, acuzatiile neargumentate si atacurile obsesive la persoana.


Codul de securitate
Actualizează

 

ziare ziare.org