Oameni de aur ai culturii. Oameni mari care și-au pus activitatea și propria viață în slujba unui scop nobiș și șia0u legat destinul de cel al Baronului și de cel al… Muzeului Național Brukenthal. MERITĂ RESPECT ȘI… NEUITARE!
Christian Friedrich Samuel Hahnemann (10.04.1755, Meissen – 2.07.1843, Paris)
Samuel Hahnemann a fost medic, scriitor și traducător german, creatorul unui sistem de medicină alternativă (homeopatia).
După studii medicale la Leipzig și la Viena, practică medicina în diferite orașe din Saxonia.
În octombrie 1777, baronul Samuel von Brukenthal i-a oferit un post de bibliotecar și de medic personal. Rămâne timp de doi ani la Sibiu, unde este admis în cadrul francmasoneriei, fiind inițiat în Loja sibiană „Sf. Andrei la Trei Frunze de Nufăr” (16 octombrie 1777) și începe redactarea cataloagelor unora dintre colecțiile baronului.
Așa cum aflăm de la specialiștii Muzeului Național Brukenthal, după activitatea din Sibiu, obține titlul de doctor în medicină la universitatea din Erlangen în 1779. Abia în jurul anului 1784, odată cu abandonarea practicii medicale, se dedică cercetării homeopatiei și prelegerilor legate de acest sistem alternativ pentru care este cunoscut la nivel internațional.
Michael Csaki (17.01.1858, Mediaș – 29.11.1927, Sibiu)
Michael Csaki a fost custode adjunct al Muzeului Brukenthal în perioada 1892 – 1895 și custode între anii 1895 și 1927.
Pedagog și teolog ca formație, el s-a dedicat studiului sistematic al bibliotecii și, mai ales, al pinacotecii Muzeului Brukenthal; activitatea sa a urmărit deopotrivă reorganizarea și îmbogățirea colecțiilor precum și popularizarea valorilor acestora prin intermediul corespondenței cu cercetătorii străini, publicarea ghidurilor pinacotecii și organizarea participării unor piese la expoziții internaționale.
Demn de apreciat, după unirea Transilvaniei cu Regatul României, în 1918, a colaborat cu autoritățile române la recuperarea unor piese aparținând muzeului, continuându-și totodată, în noul context politico-administrativ, activitatea de protecție a patrimoniului cultural construit și mobil al sașilor precum și popularizarea acestuia în mediul cultural românesc. De asemenea, Csaki a fost unul dintre organizatorii centenarului morții baronului Samuel von Brukenthal (1903) și bicentenarului nașterii acestuia (1921).
Cornel Irimie (17.01.1919, Sibiu – 22.03.1983, Sibiu)
Cornel Irimie a fost unul dintre cei mai importanţi cercetători români din secolul XX, în domeniile etnografiei şi folclorului.
Cu origini în județul Sibiu (părinții lui fiind descendenții unor familii de țărani de pe Valea Hârtibaciului), Cornel Irimie și-a legat destinul de Muzeul Brukenthal începând cu anul 1953, ocupând mai întâi un post de asistent ştiinţific, apoi de cercetător (din 1955), şef de secţie (din 1956), director ştiinţific (din 1967) și, în cele din urmă, director coordonator (din 1969).
Ar fi de reținut că omul de cultură, de-a lungul carierei sale, a desfășurat numeroase cercetări ştiinţifice complexe în domeniile etno-sociologiei şi artei populare.
A publicat peste 250 studii şi articole de specialitate, îndeosebi cu tema meşteşugurilor şi industriilor ţărăneşti la români, a artei populare în general, a portului popular, ceramicii și icoanelor pe sticlă în special.
Precizare: Lui i se datorează înființarea „Muzeului Tehnicii Populare” din Dumbrava Sibiului, o realizare a muzeologiei românești de importanță europeană.
Nicolae Lupu (24.03.1921, Viștea de Sus – 27.03.2001, Sibiu)
Nicolae Lupu a fost istoric, arheolog și numismat român, director al Muzeului Brukenthal în perioada 1948 – 1969.
Este, de asemenea, cunoscut pentru activitatea de șef al secției din Sibiu a Academiei Române (1956-1970), decan al Facultății de Filologie și Istorie din Sibiu a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1969-1973), șef al Catedrei de Istorie a Facultății de Filologie și Istorie din Sibiu (1973-1976), membru al Academiei de Științe Sociale și Politice (din 1969), Doctor Honoris Causa al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu (2000).
Numit director după naționalizarea Muzeului Brukenthal (1948) în timpul regimului comunist, Lupu s-a preocupat de organizarea restaurării Palatului Brukenthal, de reamenajarea expozițiilor permanente și a depozitelor, de îmbogățirea colecțiilor, de extinderea structurii instituționale a muzeului, inclusiv prin dobândirea de noi clădiri și terenuri.
Demn de luat în seamă, în timpul directoratului său, a fost reluată publicarea unui anuar științific al muzeului, Nicolae Lupu contribuind ulterior la dezvoltarea cercetării științifice și a învățământului universitar din Sibiu.