Ori de unde privești, aici, te simți ca-ntr-o poveste. Un loc cald, primitor, în care veacurile par cavaleri ce-i stau cuminți, de veghe…
Biserica evanghelică din Hosman s-a confruntat de-a lungul timpului cu o mulțime de vicisitudini cauzate de incursiunile diverșilor „prădători” ai vremurilor. Printre aceștia s-a numărat și Vlad Țepeș care în anul 1479 a trecut prin Hosman. Aceste incursiuni a indus teroare în rândurile populației băștinașe, fapt ce a determinat o scădere demografică accentuată, astfel încât în anul 1500, Hosmanul, component al Scaunului Nocrich, era repopulat cu 15 gospodării la care documentele vremii menționează și un cioban și un dascăl. Mărturie în acest sens stă portalul bisericii care menționează:
„Porta haec templi post devastationes […] auxiliante deo […] reparatur.”
Această repopulare a determinat în numai 32 de ani, în 1532, ca numărul gospodăriilor să crească la 41. O dată cu revolta curuților din anul 1703 – 1711 numărul gospodăriilor s-a redus de la 400 din nou la 15, conform unei legende locale. Ca urmare a revoltei care a făcut numeroase victime a apărut în toponimia locală toponimele „La Ucigătoare” și „Pe coasta Ucigătoarei„.
Precizare: Fortificația a fost ridicată la poalele dealului și înconjura o biserică romanică edificată în jurul anului 1270, după cum indică documentele acelor vremuri depărtate.
sursa foto: GrosspoldSiebenbürgen