Marturisire. A fost odata ca niciodata…un miez de vara randuit sa lumineze o comoara. Asta am simtit atunci, ducandu-ma la Rasinari, la un OM, la un ROMAN, pentru ca odat’ mi-o spus ca are acasa un mic… muzeu. Faina treaba, zic si… mere pus de-un reportaj. Iata, insa ce-o iesit… (sau cum e cand dai nas in nas cu Romania pura, faina, buna de sorbit pana in adancul inimii, pe nerasuflate. Intr-o tara despre care multi spun ca, de fapt, e „Gradina Maicii Domnului!”).
Pita cu sare: Numai ce am ajuns acasa la Nea Pavel (despre care am scris fugar, de Ziua Iei)si poarta s- adeschis ca o gura de rai, intr-o curte de-o schioapa, la o casa cum is cele din povesti, batraneasca, plina ochi de flori si miros de jar si pita coapta. O tanara rumena ne-o poftit inauntru, cu pita si sare (s-o tara de rachiu), dupa dat, ca doar vin oaspeti de la oras. Si asa ii omeneste… Si… nu doar atata…
Pe aripile muzicii: Pe data, pan’ ce-o aparut Mosul Pavel in prag- imbracat si domnia sa dupa obicei in strai romanesc- s-o incins muzica, asa, ca-n Marginime, de parca tot satul si toate legendele de demult veneau sa ne salute. Acolo, acasa la… traditie. Fata rumena si inca doi feciori s-or pus pe cantat de saltau florile si picurii de ploaie ca-n jocul din vremi trecute, dulci-amare. Cu cobza, caval, ocarina, toba si alte cele. Si cu fiece nota rostita acolo, la cap de padure, parea sa coboram undeva, departe, in poeziile lui Goga, ori si mai si, pe vremea cand rasinarii isi culegeau numele din indeletnicirea straveche- adunatul rasinii de brad…
Maria: Din vorba in vorba, ne-am trezit in camaruta mica, secular, acum… muzeu. O cheama Maria. Ca pe batrana, soacra lui Nea Pavel, azi, in ceruri… zeci, sute de obiecte de casa, unelte, costume nationale, amintiri, carti, ulcele, ceasuri, carti, lampi, isi odihnesc aici anii multi, povestile si duhul vremurilor trecute. Un muzeu facut din dragoste. Din dragoste de Romania, de traditie. Pentru ca Nea Pavel asa a simtit. A pus acolo suflet, amintirile ramase de la “batranii” sotiei, dar si de pe la rude sau vecini care i-au indragit ideea. (una atat de generoasa!) Si asa, s-o nascut un mic dar binecuvantat muzeu. Cu toate cele…
Cartea “Sfarsitul Omului”, tiparita la 1915 la Tipografia Manastiri Neamtului e printre cele mai de pret si vechi exponate. Apoi, costumele populare, fotografiile, niscaiva manuscrise si obiecte de casa- purtatoare de istorii…, suveica, piaptanii de lana, ulcelele, icoanele…, leaganul de copii, covata, badaul (putineiul) de lemn pentru facut unt, stergarele, blidele, talerele, si multe alte de-ti iau ocii daca vrei a le intelege talcul. Fiecare cu o poveste, fiecare cu lumina si pitorescul sau…
Drapelul care i-a salvat viata: de cum treci pragul ‘Mariei’, undeva in stanga, ca in dreptul… inimii, pe o masa, odihneste un drapel. Are povestea lui. Ca el i-o fost salvator lui Nea Pavel, in copilarie. Si de-atunci sunt frati de cruce!
“Pe cand aveam vreo 6, 7 ani, tata era diriginte de posta, la Baia de Suceava. Si daca era intamplare de era prea ocupat, ne ruga pe noi, copiii, sa mai ducem scrisorile prin sat. si venea mereu acolo, un general, unul de vazuse si stia multe, roman adevarat. Si intr-o duminica o fost de-o trebuit sa-i duc un pachet anume, mare. Pe drum, m-am intalnit cu niste baieti din sat, vreo cinci, de m-au chemat sa merg cu ei la harjoana, sa vad, c-au gasit ei ceva…dra eu nu m-am abatut din cale, am zic ca-i musai sa duc generalului pachetul. Ei s-or dus, in treaba, si s-or dus de… tot. gasisera, undeva, pe mal, un proiectil, din razboi, si necuratu’ i-o indemnat sa-l zgandare, de-o explodat si apoi s-o ales praful de toti. Pe cand eu eram la generalu’, cu pachetul. Si pentru ca eu am fost cuminte si nu m-am abatut din cale, generalu’ m-o rasplatit. In pachet, intre lucruri era un drapel. Mi l-o dat mie. Si… de-atunci suntem amandoi tot impreuna… Iacata-l!”
… Si-apoi alte si alte povesti si amintiri s-or insirat ca niste margaritare (din gura Mosului cu muzeu si la lumina tricolorului!)… la un cocolos cu bransa rasinareasa si gratar cum numai oamenii astia faini stiu a face…
Dar nu fara muzica!
Peste padure: este numele generic ales de cei trei tineri, prieteni de-ai bunei gazde. Au canta jiene, hategane si altele, asa, cum ii datul in miez de Marginime.
Tineri, talentati, infocati cand vine vorba sa puna folclorul in joc. Autentic si binecuvantat.
Din nota in nota, am aflat cateceva din istoria cobzei (si cum ca pe timpuri, purta corzi din mate de miel), ori a cavalului si fluierului- buni insotitori de ciobani pe carari departate… dar si despre uitata dramba am aflat ca ii veche…tare.
(s-ar spune ca intr-o pictura chinezeasca datata cu 5000 de ani inainte de Hristos, un personaj e infatisat cantand la ceva foarte asemanator drambei). Ne-au spus si ca vestita Perinita s-ar fi nascut la Batrani, in Prahova, deasupra Valenilor de Munte si ca ocarinei din lut i se spune “glasul pamantului”…
Si Doamne, multe si minunate vorbe curs-au acolo, in curtea mica, la poala muzeului si a inimii unui ROMAN cum rar mai sunt Pavel Diaconu. (din… Bucovina, “maritat” in Rasinari, cum zice). Dar nici ficiorii de… Peste Padure nu-s de lepadat!…
… Si-am incalecat pe-o sa, si v-am povestit asa, Si-am incalecat pe-un fus, ca la Rasinari m-am dus…
Acasa, la Mosul cu muzeu (unde cand si cand, vine o doamna invatatoare cu micii sai discipoli si cu rabdare de fier le spune totul despre fiecare lucrusor de aici in parte). Unde am dat binete traditiei, unde am dat mana cu drapelul, cu respectul, cu buna credinta. acasa la un ROMAN asa, ca-n cantecele nemuritoare ale Lucretiei Ciobanu, ori in jocul si traditiile pastrate cu sfintenie la Rasinari de de membrii Ansamblului Folcloric Caluserii.
P.S. Sigur, va veti intreba cine este, de fapt, Nea Pavel. Un batran hatru si iubitor, un vechi meserias care tine musai sa nu ne pierdem graiul si mostenirea din strabuni. Cinste lui!!!
(n.r. Nu-i putin lucru, in cartea de amintiri a micului muzeu stau scrise marturii si impresii semnate de actorul Mircea Diaconu, Florin Vasilica- cel ce duce mai departe folclorul oltenesc asa cum a facut-o tatal sau, celebrul Liviu Vasilica si multe alte personalitati care au ramas impresionate de comoara lui Nea Pavel).