„Azi am cunoscut un om…l-am văzut de departe, stând rezemat în bâta-i de corn… el, câinii și oile în imensitatea aia verde, sub ploaia rece de mai… M-am apropiat de el și l-am salutat…
„Bună ziua” i-am spus… „Bună să-ți fie”, mi-a răspuns, măsurându-mă din priviri… I-am întins mâna și el mi-a strâns-o repede, bucuros, parcă, în mâinile-i aspre. bătute de vânturi și ploi, de zăpadă și ger… „Cam rece azi”, zic, „Și ploaia asta nu e prea bună”… ”Ba e bună”, zice, „e buna”… și zâmbește parcă… Stă așa, nepăsător, cu foaia aia de nylon ferindu-l de ploaie, uitându-se curios la mine de sub streașina căciulii, cu ochii ăia plini de o tristețe aparte… „Nu vă e greu?!”… întreb. „D-apăi ce să fac, zice, că asta știu”… și zâmbește iarași, mai amar parcă… „Vreau să vă fac niște poze”, zic… „Cum nu?!”, zice. „Că nu esti primu’, dară”… Trag câteva cadre, apoi continuăm să povestim o vreme… el, eu, oile și câinii, ploaia și verdele ăla crud… Numele lui e Ion.”
O POVESTE. O întâmplare (pe dealuri, la Hosman). Doi oameni simpli și frumoși. Un cioban și un fotograf. Și totuși de veți lua aminte, veți găsi aici o felie mare și bună de frumos. De lumină din aceea care vine din oamenii ca ei.
*În rolul fotografului, Nicu Hoandră