Copii. Undeva, într-un sat sibian. Nu la capătul lumii… copii care nu merg la școală cu mașina neagră sau roșie cu numere cu inițialele tatălui sau ale vreunei firme de succes. Copii simpli care se joacă în genunți în țârână și care se mai bucură de prima dimineață în care văd gutuile sau prunele coapte pe creanga a mai de jos…
Copii simpli. Îmbujorați. Bucuroși că au trei fiare și patru roți să-și iamgineze cine știe ce jucărie sofisticată, s-o dea rostogol pe-un deal…
Copii simpli care încă simt iarba legănându-le pașii or joaca de-a v-ați ascunselea… și poate… mersul până la grădiniță…
Între timp alții, mulți, aleargă prin mall-uri să-și aleagă o superbicicletă ori cine știe ce smartphone de ultimă generație și nici măcar nu mai întorc capul după vreo minge, un balon sau un un covrig cald…
*foto de la un cititor