Timișoara, pe la apus, începea să fiarbă. Amintiri despre ÎNCEPUTUL SFÂRȘITULUI...

 

15 decembrie. 1989. Începutul sfârșitului... Timișoara, pe la apus, începea să fiarbă... Avea să curgă sânge, să moară oameni nevinovați. Ar fi necesar să luăm aminte că, dinclo de scenarii, dincolo de artcole de ziar, dincolo de declarații, explicații sua... investigații, în primul rând, la Timișoara s-a murit. Pentru libertate. Au pierit oameni nevinovați, copii, s-au ciopârțit destine și familii și pe acei oameni nu i-a plătit și nu i-a mânat nimeni.

Acei oameni au creat, au trăit o revoltă, pentru că așa au simțit, asumându-și deschis, cu piepturle goale,, iminența morții.

 

 Confesiuni...

Am cunoscut Timișoara în vara acelui tragic 1989. eram în vacanță, la prieteni. Am stat în minunatul oraș de pe malurile Begăi 3 săptămâni și, atunci, în vara lui 1989, am simțit acel oraș fascinant departe, undeva în VEST, era pe atunci... cu totul altceva decât ce era pe atunci (și... acum... vechiul Regat). Am cusocut oameni și locuri de care m-am îndrăgostit instantaneu. Am înțeles ce înseamnp, defapt, Ardealul, Banatul... că sunt altcum de... restul... Am înțeles, spre exemplu ce însemna și cât de frumaosă paote fi o familie în care ea era românc sadea, ba chiar c rădăcini prin mândra Bucovină, iar el... maghiar, medic stomatolog, un tip de nota 10... era totul bucolic, frmos, liniștit, flori pest tot... chiar și în comportamentul oamenilor. Era ceva în firescul lor care inspira, care te îndemna să le devii prieten, frate.am hotărât pe loc să dau acolo admitere la facultate. Era august. Culmea, în acel an nu s-a organizat sesiunea a doua de admitere...dar n-a fost bai! Am hotărât ca în vara anului următor să dau acolo admitere și să intru la Litere! Așa a și fost... Și a fost cât pe ce să mă prindă anul I la Revluție, în Timișoara...

În schimb, în acel august minunat de care vă vorbeam am prins acolo, la Timișoara... ultimul 23 August al Dictaturii... toți angajații uzinelor și fabricilor au ieșit la defilare cu condiția să le fie acceptată în acea săptămână o vacanță... așa de 7 zile, altfel... Și, neavând încotro, s-a acceptat această condiție. S-a, însă, ca la înmormântare. Fără steaguri și pancarte și toți au mers cu capetele plecate, încruntați, exact ca la un moment sumbru... Nu s-a stigat nimic. Apoi, cu toții, au mers în parcuri, a cofetării, la iarbă verde, , s-a petrecut frumos, chair și la meci, pe stadion, dar nimeni, nicăieri nu a pronunțat „PCR” sau „trăiască”... Am înțeles, atunci, că acolo e un alt spirit... Se simțea vânt de libertate...

Apoi... a avenit iarna și... Revoluția. Căci da, a fost revoluție. Au fost oameni care au ieși de-a dreptul în stradă și au sfârșit sub roțile tancurilor sau ciuruiți de gloanțe.

 

Abia după ce a trecut Anul Nou, prietenii noștri au început să ne povestească la telefon cum a fost...

În vară am dat examenașa cum am promis și... am fost admisă a 9-a pe listă. Eram în culmea fericirii... Nici nu băuiam ce experiențe aveau să mă aștepte...

În primul rând vreau să vă mărturisesc că și acum mi-a rămas imprimată pe retină imaginea scărilor minunatei Catedrale Mitopolitane care, iată, în iunie, când era sesiune la facultăți, păstrau sângele unui grup d evre 20 de copii care pe 18 decembrie 1989, în plină revoltă, au venit cu dascălii lor, cu părinții, să se roage acolo și să aprindă lumânări pentru cei care muriseră pe 16 și p17 decembrie... au fost ciuriți. Au murit toți. Acolo, pe scările catedralei... tot atunci, am aflat de un student care a murit în timp de citea, pe un fotoliu, acasă, într-un apartament din cartierul Badea Cârțan. Citea pentru sesiune. Un glonț rătăcit a spart fereastra și s-a oprit în capul lui... Am aflt multe astfel de tragedii, am văzut ziduri în care au rămaș înfipte glaonțe sau găuri pe unde au trecut gloanțe... am văzut oameni, studenți, chiar, mutilați pe viață în urma rănilor..., care păstrau, însă, în camerele de cămin, hainele cu care au fost îmbrăcați atunci, sfâșiate de efectul armelor care trăgeau haotic sau... nu...

Am avut marea fericire și onoare să am, la facultate, profesori minunați, adevărate embleme ale culturii, scriitori, oameni de știință care au trăit pe viu revoluția, care ne povesteau și ne învățau lucruri minunate și al cursurile cărora veneau chiar studenți de la facultăți tehnice sau chiar Medicină Umană sau Medicină Veterinară... Noi eram profil Filologie (Lb Română-Lb Engleză). Am avut și deosebita plăcere și onoare să am profesor de... LINGVISTICĂ ROMÂNĂ pe distinsul Francis KIRALY, un maghiar ale cărui cursuri și a cărui ținută de dascăl mi-au rămas vii în memorie! Ca și în cazul minunaților Daniel Vighi- Literatură Română Veche, Ioan Viorel Boldureanu și Otilia Hedeșan la Etnografie și Folclor, Miodrag Milin- la Semiotică și mulți, mulți alții... Frunți luminate. Care nu puneau problema că unul e maghiar, altul șvab, sârb, sas sau român. Erau o familie. Ne învățau, ne predau cu dăruire, dar știau să ne și povestaescă despre ideea de libertate, despre democrație, despre istorie și despre cum se cultivă dargostea de țara asta minunată... Și-apoi ieșeam cu toții, chia și cu profesorii, la terasele de pe Malul Begăi, sau la spectacolele de operă sau teatru, la concertele de jazz și peste tot, domnii profesori sau colegii mai vechi ne povesteau.... cum a fost Revoluția și ce avem de învățat din ea... Pentru că... au fost și încă sunt multe de învățat.

 

 

 

Foto: MemoriaTimisoarei.ro, Timpolis . , revolutions , Informateca , Ziua de Vest

Dacă îți place să știi ce se întâmplă în Sibiu și în județul Sibiu, dă-ne un LIKE pe pagina SIBIUNEWS de pe FACEBOOK!

alis reclama 420x300

Anunt Facebook

ziare ziare.org