Ulii...

Cineva spunea azi că suntem, uneori (fix în mari momente de răscruce!) asemeni uliilor care pândesc să moară animale, aca apoi să se repeaă asupra lor... Nefericit și ciumplit adevăr. Așa sunt mulți dintre noi. Azi când am azit asta spusă așa, pe șleau, la televizor, inițial m-am înfuriat și mi-am zis în adâncul sufletul: Dar noi, românii, suntem frumoși la suflet. Dar... nu în totalitate. Și mi s-a (re)confirmat. Amar, jalnic. Și nu pot să tac.

 

Printre zecile de emisiuni, eseuri dedicate de 24 de ore (negre și triste) Reginei zâmbetului, STELA POPESCU, a cărei viață a fost fulgerată cumplit (și aici se impune o altă discuție, pentru că soluția cu atitudinea stuțului nu ține!), am văzut strecurându-se o emisune care comenta cu gura până la urechi, ce pensie avea marea artistă, ce tablouri avea prin casă, ce bijuterii, cum era casa mobilată, ce avere și cui îi rămâne... Deci, totul până la buzunar, sertar, avere. Până acolo ne fu aprecierea și... gândul pios, că trebuie o mărită televiziune și (din nefericire)niște colegi de breaslă să sară ca ulii pe subiectul ăsta, când artista era încă în investigații la IML. Nu mai zic că repetau cu savoare cuvântul CADAVRU, referindu-se, fără PIC de decență, respect, la cea care ne-a luminat o viață, STELA POPESCU.

Și pentru că vreau să fiu sinceră cu dumneavoastră, cititorii mei, am să spun atât: MI-E SCÂRBĂ. Mi-e rușine și că am astfel de... coleg de breaslă. Scriu de aproape un sfert de secol, mi-a fost dat, din nefericire, să scriu despre marile treceri ale unor mari personalități. Dar niciodată, absolut niciodată nu am putut (pur și simplu) să scriu, în astfel de situații, despre ce bani are X, ce ceas de aur purta, ce avere a lăsat, unde are cont și cât se află în el etc...

Măcar să ai decența să scrii la un timp de... după... Dar graba asta de a isca și de a te înfrupta dintr-un posibil scandal, dintr-un soi abstact și hrăpăreț necrolog care nu face cinste meseriei de jurnalist sau comentator. MI-E SCÂRBĂ.

Și chiar dacă vă veți supăra pe mine că insist, scriu aici: STELA A FOST, RĂMÂNE STELA. NU ERA MURITOARE DE FOAME, DAR A AVUT, CUM A AVUT, A AVUT PRINTR-O MUNCĂ DE PESTE 60 DE ANI PE SCENĂ. Cu roluri uriașe, cu scene nemuritoare, cu momente înscrise deja în istoria teatrului românesc.

Asupra cărora, iată, deja bântuie ulii...

 

 

 

sursa foto: Antena3

Dacă îți place să știi ce se întâmplă în Sibiu și în județul Sibiu, dă-ne un LIKE pe pagina SIBIUNEWS de pe FACEBOOK!

loading...

Adaugă comentariu

Postati comentarii la subiect. Evitati cuvintele neconforme/vulgare, mesajele violente/rasiste/xenofobe, acuzatiile neargumentate si atacurile obsesive la persoana.


Codul de securitate
Actualizează

 

ziare ziare.org