Azi e sărbătoare mare şi se posteşte. Oamenii merg la biserică unde fac praznice. În multe sate e obicei să se dea de pomană o ulcică plină cu mied, împodobită cu fir roşu la toartă şi având deasupra covrig şi lumânare. În regiunile cu vii, se dă de pomană pită și struguri.
În fiecare an la 14 septembrie se celebrează descoperirea, pe Muntele Golgota, de către împărăteasa Elena, a crucii pe care a fost răstignit Iisus şi înfăţişarea ei creştinilor, în Biserica Învierii din Ierusalim, în anul 355 d.H.
Bătrânii spun că de Ziua Crucii se închide pământul. Gângăniile şi târâtoarele vor rămâne în pământ până de Alexii. Mai înainte de a intra în pământ, şerpii se adună pe un vârf de munte sau într-un aluniş. Acolo, toţi scuipă pe coada unuia dintre ei. Din scuipatul lor fac o mărgică bună de leac. Şarpele care a muşcat peste an un om nu mai poate să intre în pământ. Nu-l mai primeşte. Va rămâne afară şi va muri. Ziua Crucii se mai numeşte, de aceea, şi Ziua Şarpelui.
Cum aflăm din Ghidul sărbătorilor româneşti, care poartă semnătura Irinei Nicolau, oamenii evită azi şerpii. Există însă un şarpe alb-gălbui care trăieşte sub prag sau în pereţii caselor construite din nuiele împletite şi lipite cu lut. Este numit şarpele casei, ceasornicul casei sau ştima casei. Nu este bine să-l omori. Iar dacă fuge, casa rămâne în scurt timp pustie. Cine omoară un şarpe de casă moare şi el.
De Ziua Crucii, plantele pălesc. Rămân verzi numai cele necurate. Se culeg plante de leac.
Tot de azi, ursul nu mai intră în apă semn că știe că apele se răcesc, că s-apropie iarna.
Ziua Crucii este sinonimă cu Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui. Pământul, deschis pentru plante, insecte şi reptile la Alexii (17 martie), se închide, după şase luni, la Ziua Crucii. Cele două sărbători plasate în preajma echinocţiilor de primăvară (Alexii) şi de toamnă (Ziua Crucii) împărţeau Calendarul Popular în două anotimpuri de şase luni: vara (17 martie-14 septembrie) şi iarna (14 septembrie-17 martie). La Ziua Crucii florile se plâng una alteia că se usucă iar cele care înfloresc după această dată, în special brânduşa de toamnă şi fragii sunt „necurate“ şi aparţin morţilor, potrivit vechilor credințe.
