Daca ar fi sa o parafrazez pe Emily Bronte, as spune ca „Fiecare oala îmi şopteşte fericirea, planând către pământ din copacul toamnei.”
Cel putin sentimentul asta il am si, cu siguranta, il ai si tu daca ti-ai ratacit pasii zielel astea prin ceea ce a fost inca un TARG al OLARILOR, in pantecele Sibiului, neincapator de-atata frumusete…
Oale mici si oale mari, unele uriase, olari si roti, mesteri si targoveti, cumparatori, iubitori de arta, si lut. Ca din afund de nestapanit pamant dornic sa se ridice-n siluete coapte-n maiestrie, lutul s-a jucat cu imaginatia si a pastrat traditia, a uimit si a fost… “actorul principal”. Dand din nou dovada ca olaritul e viu, ca Sibiul stie, poate si vrea sa tina traditiile nealterate, ca oamenii cauta inca si, iata, aici gasesc frumosul si mestesugul facand casa buna…
Siubiul a fost, repetabil, TARG. Regat al olarilor, de parca istoria intregului mestesug a facut sezatoare in Piata Mare. Pe inima si ochiul oricui.
Multumim, Sibiu, pentru acest dar…! Ni-i dor de-acum de Tragul de la anul!
sursa foto: Centrul Creatiei Junii Sibiu
