Odinioară, la vremea asta, la Sibiu, dar şi în comunităţile săseşti din zonă, lumea se pregătea de bal. Pentru cei mari, pentru cei mici… Iarna păşea molcom catre apus si oamenii se pregăteau de un nou an agrar, isi puneau dorinte si petreceau inaintea unei noi lungi perioade de post si… truda…
Inainte de marele carnaval, FASCHING (n.r. Faschingul/Fastnacht/Foosnicht este o sărbătoare cu multe variante și obiceiuri, de la sat la oraș, în funcție de comunitate și de zona etnografică. În comunitățile din Transilvania, Lolele la sași sau Fărșangul la maghiari, se țineau în perioada dintre Bobotează (Epiphanis) și Miercurea Cenușii (Aschenmittwoch), înainte de Lăsata Secului, marcând simbolic pregătirea pentru începerea noului an agrar. Este perioada când vecinătățile își aleg noii conducători, când are loc ziua împăcării și se face darea de seamă pentru anul trecut. Totul pentru ca primăvara să prindă comunitatea așezată în bună ordine, gata de a reîncepe munca la câmp. La oraș, carnavalul de primăvară era cunoscut cu numele de Fasching. Cuvântul Fasching vine de la germ. Fastschank, în traducere ultima băută, ultima petrecere înainte de lăsata secului. Emil Sigerus în lucrarea Vom alten Hermannstadt descrie într-un întreg capitol fastul cu care Faschingul era sărbătorit la Sibiu, balurile înaltei societăți de aici concurând chiar vestitele baluri vieneze. Balurile mascate au ajuns la Sibiu la începutul secolului al XVIII-lea, urmând moda vieneză, adusă aici mai ales de ofițeri și de înalta societate. Sursa povestisasesti.com), sasii organizau si pentru copii, la inceputul lui februarie, un bal- BLASI- numit astfel dupa Sfantul Blasius von Sebaste, protectorul copiilor, sfant prezent si in calendarul catolic si in cel ortodox.
Aşa cum aflăm de pe site-ul Casei baronului- Muzeul Culturii Săseşti din Bazna (http://muzeubuninet.blogspot.ro), acest eveniment odinioară aşteptat cu nerăbdare si insufletit de muzica si atmosfera traditionala, nu se mai tine astazi de cand comunitatile sasesti s-au… rarefiat in Ardeal.
Bătrânii, puţinii care îşi mai amintesc, spun că inainte de bal, grupuri de copii mergeau din casa in casa si cantau iar in schimb primeau de-ale gurii: carne, oua, untura- din care mamele lor preparau un fel de lichiu uns cu untura sau jumeri- ,numit -BLAUSIHYIBES. Uneori, primeau chiar şi turtă dulce.
Cantecele copiilor exprimau bucuria ca mai colindau inca o data (dupa trecerea sarbatorilor de iarna) toate casele din sat. La plecare multumeau cu aceste cuvinte–Multumim, ramaneti cu bine/Dumnezeu sa va ajute/Mergem si la vecinul/Caci are si el sa ne dea ceva.-
Baietii purtau pe cap la bal flori din hartie colorata daruite de fete. Cantau, dansau recitau poezii, jucau jocuri, iar parintii erau cei mai buni spectatori. Totul era cumintenie, candoare, bunadipozitie (nu mai era mult pana la schimbarea garyii anotimpurilor!) si mai ales… traditie.
sursa foto: muzeul culturii sasesti din Bazna
Descoperă mai multe la SibiuNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
