ACASĂ… în sufletul nostru

„Avem taine şi le purtăm cu noi, taine mai mici, taine mai mari – când se dezvăluie îşi pierd o parte, două, trei, şapte, nouă părţi din puterea lor -, alteori se pierd de tot, ca puful păpădiei suflat de un vânt tăricel. Dar avem taine şi le purtăm cu noi – şi suferim, ne întristăm, plângem din pricina lor sau râdem şi ne bucurăm, fiindcă sunt şi altfel de taine, care ascund câte fericiri nu gândeşti.” (Radu Tudoran)

… Și fericirea e chiar aici, lângă noi, numai să întindem mâna ori privirea să o atingem, să o cuprindem, chiar dacă va trebui puțin, să ne înălțăm, bucurându-ne, deasupra coperișului, ori deasupra coșului bătrân fumegând povești… și așa vom putea lua cerul în brațe… Și, încet, ușor, vom putea să luăm cerul în brațe, cu totul și să ne umplem de bucurie de inștea și blândețea acelei ACASĂ… cu zestrea ei faină de tinerețe fără de bătrânețe…

 

Așa cum… Există unii oameni
ce-ar trebui să aibă munţi
să le păstreze numele prin vremuri,

există acea ACASĂ, cu lumina și blândețea cu care primește mângâierea inimii și a Domnului… ca să ne fie leag în în veac.

 

Iar acea… ACASĂ e aici. Cu totul. Un loc în care simți și primești totul. În fiecare zi, în fiecare clipă.

ACASĂ e acolo unde îți recunoști propria ființă. Te regăsești în fiecare lucru pe care îl atingi zi de zi, în văzduhul din interior, în văzduhul ce-ți învăluie obrajii dimineața, în aceste izuri, uneori fumegând sau ducând cu ele bătaia clopotului și ocrotindu-ți sufletul de rău…

ACASĂ… acea inimă care îți bate mereu în piept. Te cheamă, te bucură și te umple.

 

 

 

foto: Luis Guermond