ACOLO UNDE… te ia de mână Dumnezeu. Te plimbă și te hrănește ca pe un prunc…

Se spune că… sufletul este… ecoul lui Dumnezeu. Ca și natura, de altfel. Poate de aceea sufletul înflorește încojurat de natură, acolo unde poate râde, poate cânta și zbruda în voie…

Și-așa, luând aminte la acestea, poate că ar trebui să re-găsim acea voință care să ne îndrume să re-descoperim natura, să descuiem din nou ușa tainică a prieteniei cu ceea ce este mai frumos pe lumea asta…

Privița asta. Veți găsi atâta liniște și, totuși, atâta muzică, atâta lumină și… atâta divinitate încât vă veți da seama că vă preumblați la braț cu Dumnezeu… Departe de „vraja” gadget-urilor, a shopping-ului, a lucrurilor atât de mărunte și trecătoare…

… Musai să ne întoarcem mai adesea… ACOLO… la poalele naturii. Să-i sărutăm mâinile și să-i primim îmbrățișările. La capătul satului, călare pe simplitate, pe dor…

 

 

 

sursa foto: Louis Guermond

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: