Mos Craciune, Mos Craciune,
Am sa fac o rugaciune:
Jucarii nu am de loc,
N-am cu ce sa ma mai joc!
Uite tot ce mi-a ramas:
O papusa fara nas,
Un pisic zbarlit si chior,
Papusa fara picior…
Mos Craciune, ma-ntelegi?!
Chiar de am, nu sunt intregi!
Te-as ruga pe Dumneata,
Daca nu te-ai supara,
Sa mai mi-aduci si mie… ceva…
O poezioara de demult… pe cand copiii cautau intre daruri ursuletul de plus, pe Pinochio cel din lemn, inimioara de turta dulce si colaceii din cuptorul fermecat al bunicii. Si parca poezioara asta care aducea in rostirea ei toata emotia copilasului pandind la fereastra pasii mosului, care nu venea cu limuzina, la mall sau prin jocurile electronice sophisticate, pe gadget-uri dintr-o noua era…
Si n-ar strica sa ne aducem aminte… (pentru binele copiilor nostri!)