Dacă privim tot timpul în jos pentru a sfărma fiecare bulgăre de noroi, oare cât timp ne mai rămâne să admirăm răsăritul şi asfinţitul soarelui, Calea Lactee, luceafărul, stelele, turnurile cetății, chemarea clopotului în ora dintâi a dimineții?
Fă cum faci să ai întotdeauna privirea cu legământ către cer… acolo, sus, vei găsi frumosul și liniștea și vei găsi puterea de a le coborî chiar tu pe pământ, fără să le știrbești cnturul, fără să le pătezi puritatea…
…Și parcă și cerul blând, atât de blând al Sibiului ține și dăruiește acest îndemn. Și el, cerul Sibiului știe, numai el știe cum, să-ți lumineze clipa, ziua și noaptea…
Priviți cum arăta cerul nostru într-o bună, blândă seară, în urmă cu trei ani, la vremea primelor clipe din Târgul de Crăciun și cum arăta a doua zi dimineață!
Vouă nu vă vine așa, să-l îmbrățișați, ca să fiți siguri că…ziua și noatea aici, la noi, sunt cele două jumătăți ale frumosului???
foto: Iubesc Sibiul; Louis Guermond
