26 iulie 1721- o zi istorica pentru Nocrich, Sibiu si… pentru Ardeal dar si intru inraurirea culturii romanesti: s-a născut Samuel Brukenthal, om politic sas din Transilvania, guvernator al acesteia între anii 1777 şi 1787; a iniţiat un şir de măsuri care vizau reformarea administraţiei, fiscalităţii, jurisdicţiei, precum şi viaţa economică şi culturală din Transilvania; colecţionar de artă; palatul lui din Sibiu, azi „Muzeul Brukenthal” (inaugurat în 1817, cel mai vechi din România), adăposteşte colecţia sa de artă.
Baronul Samuel von Brukenthal (n. 1721, Nocrich – d. 1803, Sibiu), a fost un jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecţionar de artă şi fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele.În 1779 a construit la Sibiu palatul, care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez. Spaţiul fastuos al acestei reşedinţe, ce adăpostea seratele muzicale şi literare patronate de Baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de artă, cabinetul de stampe si biblioteca, a reprezentat un nucleu spiritual de excepţie pentru Transilvania. Colecţiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului încă din 1790, cu trei ani înaintea inaugurării Muzeului Luvru din Paris.Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminişti ai veacului. Palatul a devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituţii de acest gen din Europa.Pentru ca această colecţie să nu fie dezmembrată după moartea sa, Samuel von Brukenthal a prevăzut în testament ca numai urmaşii de parte bărbătească să poată moşteni colecţia. În cazul stingerii descendenţei pe linie bărbătească, colecţiile urmau să fie gestionate de o fundaţie şi să intre în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. În anul 1867, baronul Joseph von Brukenthal, unul din moştenitori, a lăsat prin testament ca şi palatul (care era deja din 1817 un muzeu deschis publicului) să fie atribuit acestei fundaţii. În anul 1872 a murit ultimul moştenitor pe linie bărbătească, baronul Hermann von Brukenthal, şi în felul acesta s-a stins familia Brukenthal. Gimnaziul a preluat fundaţia.Muzeul naţional Brukenthal este cel mai mare muzeu din SE Europei, datorită în primul rând vastelor colecţii aflate în patrimoniul instituţiei. Situat în centrul istoric al oraşului Sibiu, complexul naţional Brukenthal este alcătuit din Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istoria Farmaciei, şi Muzeul de Arme şi Trofee de Vânătoare. Muzeul brukenthal este primul muzeu deschis oficial în Romania în anul 1817, la acea vreme având 1090 de picturi din colecţia baronului Samuel Brukenthal. Clădirea Palatului Brukenthal, sitată în centrul istoric al oraşului, mai exact în Piaţa Mare, este unul dintre cele mai însemnate monumente în stil baroc din România. Afost construit în mai multe etape, între anii 1778-1788, şi a avut ca destinaţie îniţială reşedinţa baronului Brukenthal, şi ca spaţiu dedicat colecţiilor acestuia. Palatul Brukenthal este cel mai vizitat muzeu din oraş, poate şi pentru că este cel mai mare de acest gen, şi datorită locaţiei centrale. 
Faţada clădirii palatului mai păstrează blazonul familiei Brukenthal (blazon des întâlnit în imaginile de pe vederi sau cărti poştale cu Sibiul).Întreaga structură a Muzeului Naţional Brukenthal de astăzi a evoluat în timp dintr-un nucleu unic: colecţiile baronului Samuel von Brukenthal şi dintr-o locaţie unică: Palatul Brukenthal.Deoarece nu a avut descendenţi direcţi rămaşi în viaţă, baronul von Brukenthal lăsa moştenire prin testament palatul, colecţiile şi restul averii sale unui descendent în linie masculină dintre persoanele cu care se înrudea. În cazul în care urmaşii săi aveau să moară la rândul lor fără a avea copii, familia stingându-se, averea urma să fie preluată de Biserica Evanghelică, iar palatul să devină un muzeu deschis publicului larg, eveniment petrecut în anul 1817.Pe parcursul secolului al XIX-lea, principala preocupare a muzeului a fost aceea de conservare a patrimoniului existent şi de lărgire a colecţiilor principale prin intermediul achiziţiilor, dar şi de înfiinţare de noi colecţii mai ales în sfera culturii săseşti.În anul 1948, muzeul a fost naţionalizat, devenind proprietatea statului comunist român.Tot în anul 1948, Societatea Transilvăneană pentru Ştiinţele Naturii din Sibiu îşi încetează activitatea, muzeul aflat sub patronajul acesteia fiind inclus în patrimoniul naţional. În anul 1957, Muzeul de Ştiinţele Naturii devenea parte a Muzeului Brukenthal.Muzeul de Vânătoare “August von Spiess” s-a deschis în anul 1966.1972 este anul deschiderii Muzeului Farmaciei.În anul 1988 a fost inaugurată Secţia Istorie a Muzeului Naţional Brukenthal, în prezent Muzeul de Istorie, în Casa Altemberger. Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal este cea mai recentă locaţie (2006).Saloanele baroc, spaţii de recepţii şi serate muzicale, păstrează piese originale ale Palatului: sobele în stil rococo şi neoclasic, tapetul de mătase roşie şi cel de hârtie pictat în stil oriental, candelabrele din sticlă de Murano şi piese de mobilier transilvănean de secol XVIII, toate sunt elemente originale ce pot fi vizionate la muzeul din Piaţa Mare. Palatul gazduieşte Galeria de Artă şi Biblioteca Brukenthal. Galeria de Artă are este alcătuită din expozitii permanente: Galeria de artă naţională, Cabinetul de Stampe, Colecţia de Artă decorativă şi Pinacoteca Brukenthal. Despre modul de formare al colecţiilor existente în patrimoniul muzeului se cunosc relativ puţine detalii, primele înregistrări ale pieselor achiziţionate apar abia după anul 1770. Fondul vechi al colecţiei include gravură europeană din secolele XVI-XVIII. Baronul Samuel von Brukenthal a început să colecţioneze stampe la Viena, primele documente privind achiziţiile sale datând din perioada 1775-1786. Interesul colecţionarului s-a îndreptat în primul rând spre gravură de interpretare după marii maeştri ai Renaşterii şi Barocului, ce completau colecţia sa de pictură europeană. Colecţia cuprinde aproape 1000 de stampe din şcolile germană, austriacă, flamandă, olandeză, italiană, franceză, engleză şi elveţiană. Alte 2000 de planşe incluse în albume ilustrează faimoase colecţii ale secolului al XVIII-lea, de la Paris, Viena, Dresda, Roma, Dűsseldorf şi Londra. Nume importante prezente în colecţia Brukenthal sunt Albrecht Dűrer, Marcantonio Raimondi, Agostino Carracci, Hendrick Goltzius, Egidius Sadeler, Boetius şi Schelte Bolswert, Cornelis Galle, Lucas Vorsterman, Jan Saenredam, Cornelis Bloemaert, Jacques Callot, Antoine Masson, Claude Mellan, Robert Nanteuil, Giambattista Piranesi, Giovanni Battista Tiepolo. Calendarul realizat de Martin Hochmeister pe anul 1790 menţionează printre atracţiile oraşului, pinacoteca ce număra 800 de tablouri şi era dispusă în 13 săli ale Palatului Brukenthal. De-a lungul timpului colecţiile muzeului au fost îmbogăţite prin achiziţii şi donaţii. Primul catalog tipărit al pinocotecii, de fapt catalog manuscris al galeriei a fost editat în anul 1844 şi a fost semnat de pictorul Franz Neuhauser jr. Inventarul arată o pinacotecă formată din 1070 de tablouri şi adăpostită în 15 încăperi de la etajul al doilea al Palatului. În prezent sălile Palatului Brukenthal devenit un veritabil Muzeu de Artă se află exponate din Galeria de Artă Naţională. Palatul găzduieşte şi Biblioteca Brukenthal, care însumează aproape 300.000 unităţi de bibliotecă (manuscrise, carte străină rară, carte românească veche, transilvanice, carte curentă şi reviste de specialitate). Colecţia de pictură europeană a Baronului Samuel von Brukenthal, deţine un număr de aproximativ 1200 opere ale principalelor şcoli de pictură europeană din secolele XV-XVIII: flamandă-olandeză, germană şi austriacă, italiană, spaniolă şi franceză.
Asadar, ziua de azi n-ar trebui sa treaca oricum pentru sibieni. Macar pentru ei…
surse foto: www.razvanpop.ro
Similare
