Bucurați-vă de marea artă a DANSULUI! Două coregrafii extrem de îndrăgite, în interpretarea Teatrului de Balet Sibiu, revin pe scena Centrului Cultural „Ion Besoiu”, vineri, 28 februarie, la ora 19:00.
În buna sa tradiție de a bucuraprin evenimente de colecție, Teatrul de Balet Sibiu aduce pe aceeași scenă, în cadrul aceluiași spectacol, două momente din arii coregrafice extrem de diferite.
„În numele bucuriei”, în coregrafia lui Ángel Martínez Sánchez este un dans tradițional spaniol inspirat din genul zarzuelei, în care alternează scenele vorbite cu momente muzicale (cântece populare și de operetă) și cu numere de dans, făcând publicul părtaș la o mare celebrare a vieții.
Ángel Martínez Sánchez a descoperit baletul la vârsta de 17 ani, în orașul său natal Albacete din Spania. A început studiile de dans la Conservatorul José Antonio Ruiz, din Albacete. S-a mutat un an mai târziu la Madrid, unde a absolvit Conservatorul de Dans „Mariemmaˮ. În anul 2018 a creat prima coregrafie pentru Teatrul de Balet Sibiu, intitulată „Chinulˮ, o reflecție despre inegalitate socială și speranță, pe muzica lui Astor Piazzolla. În același an, a creat un pas-de-deux numit „Te iubesc pentru că te iubescˮ, pentru cea de-a XXVIII-a ediție a Concursului Internațional de Balet de la Varna (Bulgaria).
În antiteză cu atmosfera jovială a zarzuelei, spectacolul de dans contemporan „Amurg”, coregrafiat de Sandra Mavhima, ne îndeamnă spre introspecție, spre regăsirea de sine prin curajul de a ieși din tipare.
Sandra Mavhima este unul dintre cei mai incitanți artiști români ce creează la granița dintre dans, film, teatru și arte vizuale. Absolventă a Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” și a Universității Naționale de Artă – Facultatea de Istoria Artei, Sandra este licențiată în coregrafie, deține un master în artele spectacolului la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” București și un doctorat în Cinematografie și Media pe tema limbajului coregrafic în filmul experimental.
IMPORTANT: În esență ambele coregrafii au un mesaj optimist, dar punerea în scenă diferă fundamental atât prin genul coregrafic cât și prin muzică.
