George Simion este ploiestean. Peste numai cateva zile va implini o varsta venerabila. De cativa ani si-a facut un obicei: isi sarbatoreste ziua de nastere cu un cadou unic, dar mereu altfel: 
Din pacate, nu e actor, cu toate ca i-ar fi placut “la nebunie” cum ne marturiseste. Dar e indragostit “pe viata” de teatru. Nu poate concepe viata fara… daca nu merge cel putin o data sau de doua ori pe luna a teatru, zice ca n-are aer, se sufoca. Si cateva idei si sentimente nu-i dau pace:
“Nu ma dau banii afara din casa. Dar in loc sa ma duc in excursie la Paris sau in Grecia, strang bani si vin aici. Sa vad teatru, sa respir teatru cum ziceti voi, sibienii. Macar ma tin viu asa, imi clatesc gandurie si “ma tratez”. La varsta mea, sa vin la festivalul asta mare e o sarbatoare. Am ceva legatura cu teatrul, darn u asa cum mi-am dorit. Sunt de peste 50 de ani ploiestean, asa-i, dar primii ani ai copilariei si adolescentei i-am trait in Bucuresti. Mama mea lucra acolo, la un teatru, dar nu ca actor. 
Facea si contabilitate, si scenografie, si masinist… pe vremea aia era greu. Cand veneam de la scoala, ma duceam acolo si-mi faceam lectiile, ca sa ma supravegheze. Am cunoscut multi actori. Am vazut din spatele cortinei cum se face un spectacol… cred c-am petrecut in culise si prin cabine atata timp incat as fi facut nu stiu cate spectacole, ca marii actori. Nu stiu daca am talent sau nu, dar mama singura nu si-a permis sa ma dea sa fac medidatii, sa iau lectii, ca sa pot sa dau la faculatatea de actorie. Asa e viata. Dar am teatru aici, in inima si asta nu se sterge. Am spectacole pe acre le-am vazut de cate 5-6 sau 10 ori. Stiu replicile pe de rost. Nu ma satur. Dar uneori trebuie sa mai imi fac provizii noi. D-asta vin aici. Am fost odata, am vazut minunea si de-atunci vin in fiecare an. Strang bani din pensie, din ce mai fac cu mica mea librarie si respir teatru. Vedeti? Imi place la nebunie cum ziceti voi. Ca ziceti drept! Nu iau bilete chair la toate spectacolele, nu imi permit, dar cel putin… 10 tot vad, ca sa nu ami zic de spectcaolele stradale care sunt fantastice.
Si mai am ceva sa spun. Trebuie. Nu stiu daca m-or injura unii sau altii, dar asta gandesc. Eu, daca as fi in locul Presedintelui Iohannis, l-as pune pe Domnul Constantin Chiriac, directorul teatrului si binecuvantat director al festivalului, ministrul Culturii. Sau prim-ministru. Pe cuvant de onoare! Domnul- dar vedeti sa scrieti la ziar ‘Domnul’ cu “D” mare, ca asa merita, e o minune. Merita toate aplauzele. Omul asta e aur pentru Sibiu, pentru cultura romaneasca. Are curaj, are inspiratie, are forta. Da, dar ca ministru, n-ar mai avea timp sa fie si director aici sau sa joace ca stiu ca e si un mare actor. E un om extraordinar, tineti minte si tineti la el, ca oameni ca dansul se nasc o data la 100 de ani.”
surse foto: Rares Helici, Primaria Sibiu, Iubesc Sibiul, Sibfest.ro
