O artă „naivă”. Practicată cu migală, dorință și… culoare de către țăranii bucuroși să arăte, cum se pricep ei mai bine aspecte din viața lor simplă și frumoasă, s-o cânte în imagini meșterite cu tâlc într-un soi de basoreliefuri care spun povestea lor ș-a satului.
De multe ori am văzut, vedem și trecem… ca orbii pe lângă acest tip de basoreliefuri prin satele pe unde ne poartă drumurile. Musai, însă, de băgat în seamă că acestea sunt și trebuie tratate ca un patrimoniu curat, nesofisticat, născut naiv și atât de cuminte, parte… dintr-un patrimoniu național și… mondial, complet ignorat de intelectuali şi politicieni. Şi e păcat.
Acest tip de creații ar putea naște, spre exemplu, concursuri, chiar și pentru tânăra generație, pentru promovarea ornamentelor de case tradiționale.
Au un aspect pozitiv din perspectivă psihologică și creativă și pot fi o soluție, o cale, împotriva sedentarismului și a prejudecății care vorbește de lentoarea și viața neinteresantă din satul românesc de azi.
Competițiile și orice eveniment care să pună în lumină asemenea creații avea niste costuri locale destul de accesibile și ar pune în mișcare mintea elevilor mai mici sau mai mari și i-ar pune pe aceștia într-o relație mult mai strânsă cu satul, cu comunitatea și ar pune o temelie bună sentimentului de aparteneță la acel TEZAUR nescris…
Promovarea activităților care pot pun în lumină așa ceva creează, fără îndoială, o dinamică locală pentru a atrage și dezvolta turismul.
Și, la drept vorbind, țăranii aștia frumoși la inimă și la minte, care fac așa ceva, merită încurajați, iar lucrul lor… merită admirat. E parte din FRUMOSUL care naște veșnicia la sat!
Fotografii și ideea acestui subiect: Louis Guermond
