Odata, ca niciodata… În satul a fost din timpuri neştiute o biserică din lemn şi lângă ea o clopotniţă, în care era un clopot şi toaca. Batranii isi stiu ca, auzindu-se acest clopot ce este bun contra vremurilor grele, unii saşi din Cristian s-au gandit sa il fure, dar au fost observaţi de localnici, care au alergat după ei prin pădure, i-au prins şi le-au luat clopotul. Biserica, în anul 1856, asa cum consemneaza monografia satului, s-a vândut Rusciorului, unde trăieşte şi azi în părăsire (anul 1940).
Asa cum aflam de pe satulmag.ro, edificarea bisericii de astăzi s-a început în anul 1850 când s-au aşezat lemnele pe turn (lemnele de acoperiş) a venit o furtună şi a aruncat lemnele de pe turn în groapa din jos de biserică şi nemaiavând biserica bani, nu s-a mai lucrat la ea până în anul 1856. Atunci a vândut satul lemne din pădurea ce era pe Dosul Merelor şi abia cu banii aceia, au terminat biserica şi în 21 decembrie 1856 s-a sfinţit biserica evenimentul fiind condos de insusi episcopul Andrei Baron de Şaguna, botezându-se mai întâi în ea Marina, fiica lui Dinu Aleman.
Construirea sfantului lacas din satul Mag s-a început sub preotul Nicolai Sas care a murit în 22 noiembrie 1850. Au urmat ca administratori Ioan Predovici din Amnaş, Ioan Muntean şi Antoniu Scheau din Topârcea iar în 21 noiembrie 185,1 a devenit paroh local Dumitru Tarcea din Mag care a păstorit biserica până în 25 noiembrie 1893. Doi ani a administrat Ioan Plutoşiu din Săcel şi la începutul anului 1896 a devenit paroh Augustin Micu până la finele anului 1899 (a administrat Ioan Predovici Amnaş). În 3 decembrie 1900, a devenit preot Alexandru Vlad care trăia în momentul scrierii monografiei şi s-a pensionat în anul 1940.
Se mai stie si ca biserica s-a pictat în anul 1912 de pictorul D. Cobodaeff şi în anul 1939 s-a întărit plafonul bisericii.
Nici clopotele nu au fost lipsite de… peripetii. Autori monografiei amintesc ca prin anii 1910 paracliserul Ioan Aleman a cumpărat al II –lea clopot al bisericii pe care în anul 1915 l-a luat armata austriacă să facă tunuri din el. A ramas iar un singur clopot, până în 6 aprilie 1939, când fiul acestui sat, Dr. Ion Alămorean- medic în Curtici, generos si iubitor de locul natal fiind, a cumpărat doua clopote pentru biserică şi de atunci biserica are trei clopote.
… Povesti de amintit si… de neuitat!
sursa foto: sibiul.ro
