Aprinde focul în cuptor,
Dă tava cu ulei de casă,
Şi lasă-mă să-mi sting un dor
Din vremi uitate ce m-apasă …
Avem nevoie de-asa imagini. De ieri, de azi… , sa ne fie dumicat, sa ne fie lumina si calauza. Sa privim, sa cautam asa ceva, pe ultia a mai de departe, a mai adanca. De-ar fi sa mergi prin praf cat o fi, ca sa vezi asa ceva e viu, merita. Si la capatul drumului te-i intalni cu Dumnezeu, cu lumina care nu se stinge niciodata in sufletul omului (si nici in cel al neamului tau… n-ar trebui!).
Spun ca avem nevoie de asa imagini, de-asa oameni. Intr-o lume in care ne acapareaza termopanele, zgomotele, poluarea, iar viaat ni se transforma pe zi ce trece intr-un supersonic care nu ne mai lasa sa ne fie dor, ori s-o imbratisam pe bunica, intr-o vreme in care ne aruncam batranii si, mai noi, pruncii- pe strada sau in camine de orfani, cuptorul zidit si bunica cu pastura, pita de casa si colacul aburind in bucataria mica sunt cele ce ne aduc aminte sa fim OAMENI, sa fim romani, sa fim parinti, sa fim copii.
Foto: Botiza Maramures
