BNR avertizează: Inteligența artificială poate schimba radical economia! Leonardo Badea dezvăluie ce urmează

Inteligența artificială, robotizarea și automatizarea cercetării pot declanșa una dintre cele mai ample transformări economice din istorie, afirmă Leonardo Badea, prim-viceguvernatorul Băncii Naționale a României. Unele scenarii indică o creștere spectaculoasă a producției, însă beneficiile nu vor ajunge automat la angajați, iar economiile care nu investesc în tehnologie, educație și inovare riscă să rămână captive în zona veniturilor medii.

Economia mondială se apropie de o schimbare de paradigmă comparabilă cu revoluțiile provocate de motorul cu aburi, electricitate, producția de masă, semiconductori și internet. De această dată, transformarea este alimentată de inteligența artificială, robotizare, calcul cuantic, volume uriașe de date și digitalizarea accelerată a activităților economice.

„Trăim într-o perioadă de profunde transformări; în fapt, are loc o schimbare de paradigmă”, afirmă Leonardo Badea, prim-viceguvernatorul Băncii Naționale a României.

În centrul noii etape se află o modificare fundamentală a modului în care este creată valoarea. O parte tot mai importantă a acesteia nu mai provine din materia primă sau din volumul de muncă folosit pentru realizarea unui produs, ci din informație, algoritmi, proprietate intelectuală și tehnologia încorporată.

Leonardo Badea descrie această tranziție drept trecerea spre o „economie binară”, în care capacitatea de a reprezenta, procesa și transmite informația digital devine o infrastructură esențială pentru dezvoltare.

„Inteligența artificială, robotizarea, calculul cuantic, volumele uriașe de date și digitalizarea economiei încep să formeze infrastructura unei noi etape de dezvoltare”, arată prim-viceguvernatorul BNR.

AI nu mai este opțională pentru economiile emergente

Pentru țările aflate încă în proces de convergență, implicațiile sunt majore. Competitivitatea bazată pe salarii reduse sau pe accesul la resurse naturale poate funcționa numai temporar. Pe măsură ce economia se dezvoltă, salariile cresc, iar avantajele de cost pot fi reproduse de alte state.

Mult mai greu de copiat este avantajul construit pe cunoaștere, inovare, capital uman specializat, tehnologie și proprietate intelectuală.

Din acest motiv, dezvoltarea tehnologică și integrarea modelelor de inteligență artificială nu mai reprezintă simple opțiuni pentru economiile emergente. Ele devin condiții pentru evitarea „capcanei venitului mediu” și pentru ocuparea unor poziții mai profitabile în lanțurile globale de valoare.

Economiile avansate încearcă deja să controleze segmentele cu marje ridicate: cercetare și dezvoltare, software, semiconductori, biotehnologie, robotică, industria aerospațială, tehnologii energetice avansate și servicii sofisticate.

În noua competiție globală nu mai contează numai cât produce o țară, ci și ce produce, ce tehnologie utilizează și câtă cunoaștere este încorporată în produsele sale.

Momentul care a accelerat revoluția AI

Un punct de cotitură pentru dezvoltarea inteligenței artificiale a fost publicarea, în 2017, a lucrării „Attention Is All You Need”, în care cercetătorii au prezentat arhitectura Transformer.

Spre deosebire de modelele care procesau informația strict secvențial, noua arhitectură a permis identificarea mai eficientă a relațiilor dintre diferitele elemente ale datelor. Calculele au putut fi realizate în paralel, iar modelele au început să fie antrenate folosind volume mult mai mari de informație.

Dezvoltată inițial pentru procesarea limbajului, arhitectura Transformer a fost extinsă ulterior la imagini și la alte tipuri de date. Această evoluție a mărit considerabil numărul activităților cognitive care pot fi asistate sau automatizate.

Consecințele nu se limitează la sectorul tehnologic. Integrarea AI în producție poate influența productivitatea, investițiile, ritmul de creștere economică și cererea pentru diferite categorii de angajați.

Estimările prudente: efect limitat asupra productivității

Dimensiunea impactului rămâne însă intens dezbătută.

Economistul Daron Acemoglu estimează, în lucrarea „The Simple Macroeconomics of AI”, o creștere cumulată de aproximativ 0,66% a productivității totale a factorilor într-un interval de zece ani. Aceasta ar însemna o contribuție suplimentară anuală de aproximativ 0,064 puncte procentuale.

Productivitatea totală a factorilor, cunoscută prin abrevierea TFP, măsoară partea din creșterea producției care nu poate fi explicată exclusiv prin majorarea cantității de muncă și capital.

Impactul AI asupra produsului intern brut ar putea fi totuși mai mare decât efectul direct asupra productivității. O eficiență sporită poate stimula investițiile și acumularea de capital, amplificând efectul inițial în economie.

Scenariul radical: producție de peste zece ori mai mare

La celălalt capăt al estimărilor se află scenariile privind dezvoltarea inteligenței artificiale generale, cunoscută drept AGI.

Analizele economiștilor Anton Korinek și Donghyun Suh urmăresc o economie în care AI poate automatiza sarcini tot mai complexe, până la preluarea tuturor activităților efectuate în prezent de oameni.

În unele dintre simulările analizate, trecerea la forme avansate de inteligență artificială poate conduce la creșteri ale producției de peste zece ori într-un interval de aproximativ două decenii. Rezultatul depinde însă de ipotezele privind viteza progresului tehnologic și proporția activităților care pot fi automatizate.

Automatizarea cercetării ar putea amplifica și mai mult această dinamică. AI nu ar contribui doar la producția curentă, ci și la generarea noilor tehnologii, accelerând astfel progresul tehnologic și creșterea economică viitoare.

Economia poate crește exploziv, fără ca salariile să țină pasul

O creștere spectaculoasă a producției nu garantează o evoluție similară a salariilor.

Dacă automatizarea avansează lent, investițiile și acumularea de capital pot susține cererea pentru activitățile care continuă să fie realizate de oameni. În acest scenariu, salariile ar putea continua să crească.

Dacă automatizarea se produce foarte rapid, numărul sarcinilor rezervate oamenilor se poate reduce mai repede decât se acumulează capitalul. Munca ar deveni astfel relativ abundentă, iar salariile ar putea începe să scadă chiar înainte de automatizarea completă a economiei.

Literatura economică descrie două forțe opuse. Prima este efectul de înlocuire, produs atunci când tehnologia preia sarcini realizate anterior de angajați și reduce cererea pentru muncă. A doua este apariția unor activități noi, în care oamenii își păstrează avantajul comparativ.

Raportul dintre cele două mecanisme va determina dacă inteligența artificială va completa munca umană sau o va înlocui într-o proporție semnificativă.

Leonardo Badea propune conceptul de „creștere generatoare”

În această nouă etapă, succesul unei economii nu ar trebui evaluat numai prin ritmul de creștere dintr-un anumit an, ci și prin capacitatea sa de a-și regenera sursele de dezvoltare.

Leonardo Badea distinge între trei forme de creștere economică:

• creșterea extractivă, bazată pe un consum ridicat de resurse și cu efecte predominant temporare;
• creșterea sustenabilă, orientată spre continuitate și evitarea dezechilibrelor economice, sociale sau de mediu;
• creșterea generatoare, care produce un efect multiplicator și creează premisele prosperității viitoare.

Investițiile în cercetare, inovare și educație se încadrează în ultima categorie. Ele pot produce efecte care se propagă în întreaga economie, cresc productivitatea și contribuie la formarea unui cerc virtuos al dezvoltării.

„Este important să avem creștere economică, dar se pune o nouă întrebare: această creștere economică are la bază o serie de condiții care vor determina multiplicarea ei, regenerarea capacității de creștere viitoare?”, afirmă prim-viceguvernatorul BNR.

Miza pentru statele aflate în convergență este trecerea de la o dezvoltare bazată pe consum de resurse și costuri mici la una susținută de productivitate, tehnologie și capital uman.

„După revoluția agricolă, revoluția industrială și revoluția digitală, intrăm în epoca inteligenței artificiale și a robotizării. Noua frontieră nu mai este doar geografică sau spațială. Este frontiera inteligenței, a informației și a cunoașterii într-o economie digitalizată, care va evolua cu altă viteză decât am fost obișnuiți”, concluzionează Leonardo Badea.