Borcanul cu fericire

Ce-o să fie, ce-o să fie?… Un an nou. Sosit pe sania ce şi-a uitat zurgălăii acasă, dar cu petarde şi petreceri înhămate din vreme. Un an spre care să putem să întindem şi să ţintim săgeţi de speranţă. În ciuda oboselii de a mai îndura promisiuni deşarte sau care se împlinesc doar pe sfert…

Ce-o să fie, ce-o să fie!? Un an nou mai deştept, din cupa căruia să sorbim şi noi linişte şi oarece înţelepciune, că n-ar strica… Un an mai frumos, care să nu ne mai lase hai-hui, să ne îndepărtăm de suflet şi de tradiţie, care să ne facă să plecăm urechea la învăţătura bunilor, familia, comunitatea. Să nu mai răvăşim împrejur gunoiul- la propriu şi la figurat…

Ce-ar fi, adică, să fim mai cuminţi, mai buni, mai darnici, mai muncitori!? Ce-ar fi să îngropăm ambiţiile şi interesele meschine etalate de dragul politicianismului, al populismului, al falselor „bune intenţii”? Ce-ar fi să ardem violenţa şi să fim, într-adevăr, OAMENI?! Nu pentru o zi, sau de dragul sărbătorilor creştine, ci zi de zi, de-acum încolo? Ce-ar fi să stăm o clipă în plus cu copiii noştri, să le spunem poveşti, să le cumpărăm o carte şi să le arătăm mormintele eroilor acestui neam (Chiar dacă nu avem bani să-i ducem la „fast-food” sau să le cumpărăm cea mai teleghidată maşinuţă!)Ce-ar fi…?!

Şi dacă aşa va fi, vom avea mereu, în cămara sufletului, plin borcanul cu fericire, cu vise împlinite, cu bucuriile împărtăşite celor dragi şi tuturor celor ce au nevoie de munca şi harul nostru…

  

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: