Cabana Bârcaciu: vraja e aceeaşi

Motto: „Turism inseamna cultura si cunoastere” (George Călinescu)

Cabana Bârcaciu, Munţiii Făgăraş, altitudine 1550 m. O bucăţică de rai, în imperiul înălţimilor.

Care rămâne clipă de clipă în inimile celor ce cutează să ajungă aici. Iată, o dovadă înscrisă pe pagina de socializare a cabanei din „Alpii transilvani” (n.r. cu alte cuvinte, o pagină din istoria turismului românesc):

„Bună ziua,

Numele meu este Crâsnic Radu, m-am născut și am trăit în Sibiu până la vârsta de 28 ani. Apoi viața m-a dus departe de locurile natale.

Păstrez în suflet amintiri deosebite despre micuţa cabană din Munţii Făgăraşi.

Părinții mei, mari amatori de excursii montane, mi-au îndrumat de mic copil pașii pe cărări de munte şi m-au învăţat să iubesc şi să respect muntele.

Prima vacanță de primăvară la schi am petrecut-o la cabana Bârcaciu, în anul 1965.

De atunci datează şi una din fotografiile trimise, cu rugămintea de a o adăuga în galeria foto.

Eu sunt cel din stânga, sunt împreună cu cei 3 fraţi ai mei, cu mama (tata era fotograful) și cabanierul de atunci (din păcate nu îmi mai aduc aminte numele său), aveam 9 ani şi îmi amintesc ca ieri cum mă trezeam dimineaţa la 6 ca să prind mai multe ore de schi.

De atunci mi-am petrecut toate vacanţele de iarnă şi primăvară la munte. Rând pe rând am urcat la cabanele Suru, Negoiu, Bâlea (urcam 2 zile cu o noapte la Cascadă), Podragu (o a doua poză făcută în primăvara anului 1967 mai sus de cabana Turnuri – urcam pe o avalanşă căzută cu câteva zile înainte) sau Sâmbăta (preferata de primăvară, cu schi pe firnul din Fereastra Mică). Am schiat vara pe Vânătoarea lui Buteanu (înspre lacul Capra rămăsese o limbă de zăpadă) și sub Arpașu Mare, iarna în valea Puha sau pe Fruntea Moaşii, în valea Șerbota. Am schiat ani de zile, de 1 mai la Bâlea, în Văiuga, pe valea Doamnei sau direct sub telecabină, ani mai târziu.

Aveam bocanci din piele, legături Kandahar, ne legam bocancii cu “langrimmen” – cureluşe lungi de 2 m din piele, schiuri cu talpă de lemn (la început chiar fără canturi), beţe din bambus şi rucsac în spate.

Nu existau skilifturi, telescaune sau telecabine, nu aveam decât picioare… și o imensă dragoste de munte care mi-a marcat tot restul vieţii.

Am rămas cu nostalgia acelor ani de tinereţe. Pot să spun că mă consider un om foarte norocos, am cunoscut muntele şi am învăţat să-l cuceresc la pas.

Am urcat la Bârcaciu în vara trecută, revăzând cabana după atâţia ani…cu câtă emoţie!!

Mulţumesc din suflet familiei cabanierului Petre (dânsului pentru spectacolul măgarilor alergând în jurul cabanei, doamnei Mariana pentru mâncarea excelentă pe ca ne-a servit-o, fiului domnului Petre pentru atenţia pe care ne-a arătat-o oferindu-se să ne transporte la întoarcere cu propria maşină de la Poiana Neamţului – îmi aduc aminte cât de grei erau cei 14 km pe care, nu de puţine ori, i-am făcut pe jos sau norocoşi, cu căruţa).

Mulţumesc pentru amintirea acestei superbe după-amieze de vară 2013 petrecută la cabana Bârcaciu. M-am întors în timp cu aproape 50 ani şi parcă nimic nu era schimbat, muntele a rămas acelaşi, vraja e aceeaşi. Doar noi nu mai suntem aceiaşi…

Cu deosebită consideraţie,

Radu Crâsnic

13 Ianuarie 2013”

Sursa foto: https://www.facebook.com/cabana.barcaciu

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: