Calendarul străvechi. Divinități uitate – Circovii de Iarnă

A trecut miezul iernii și calendarele vechi numără cicluri de zile festive închinate unor divinități ale căror nume nu ne mai spun astăzi aproape nimic. Sunt sărbători compozite care odinioară manifestau, fiecare în parte, o individualitate foarte puternică.

 

Etnologii ne încredințează că în această perioadă, calendarul pastoral rămâne sub semnul Filipilor de Iarnă până la sfârșitul lunii, când se încheie lunga perioadă de împerechere a lupilor, începută la Filipii de Toamnă. Zilele lor, tributare Lunii și iernii, au început pe 16 ianuarie, la Sânpetrul Lupilor.

Calendarul agrar consemnează și el câteva zile de sacralitate (16-18 ianuarie), în care venerează o pleiadă de divinități foarte temute, numite Fulgerătoarele, responsabile de fenomenele meteorologice extreme. Sunt zilele în care se crede că au înghețat fulgerele și că acestea se vor dezlănțui pe timp de vară dacă nu le este respectata sărbătoarea.

Totodată, acest interval de timp festiv era folosit în comunitățile tradiționale pentru invocarea Antanasiilor („reprezentări mitice românești care poartă numele amalgamat al Cuv. Antonie cel Mare și al Sf. Atanasie din Calendarul Ortodox”, Ion Ghinoiu – Panteonul Românesc). Antanasiile erau ținute pentru apărarea oamenilor, a păsărilor și a animalelor de bolile fără de leac. Zilele îl includ și pe Sf. Chiril, numit de țărani „Chirilă/Chiriță șchiopul”, responsabil îndeosebi cu paralizia și cu „bolile picioarelor”, după cum consemnează Iulia Gorneanu.

Toate aceste sărbători, cunoscute sub numele de Circovii de Iarna, își afla „frații” de calendar popular în miez de vară (16-18 iulie). Temuții Circovi de Vară, dacă nu sunt respectați cum se cuvine, provoacă furtuni, prăpăd în turmele de vite iar oamenilor le aduc o boala ciudată numită „luatul din Circovi”, asemănătoare cu „luatul din Căluș”.

În veacurile trecute, majoritatea țăranilor nu știau carte, iar ca să țină minte sărbătorile mărunte de peste an, le uneau sub semnul uneia singure atunci când urmau unele după altele. Așa s-a petrecut atât cu Circovii de Iarna (Sf. Petru de Iarnă, Sf. Antonie, Sf. Atanasie și Sf. Chiril), cât și cu frații lor din miezul verii, Circovii de Vară (Sf. Mc. Chiric și Iulita, Sf. Mc. Atinoghen, Sf. Mare Muceniță Marina). Denumirea de „circovi” este împrumutată din slavonă („terkovnaie sviata” – „sfinții bisericii”). Chiar dacă odată cu venirea creștinismului calendarul ortodox îi prăznuiește pe acești sfinți ai bisericii, mentalul colectiv a rămas încă tributar prezenței divinităților străvechi din calendarul popular, activate de miezul iernii.

 sursă documentare: http://iuliagorneanu.ro/

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: