Iile isi asteapta oamenii carora le-au fost sortiti, ani intregi. Cu rabdare, ca Cenusaresele, prin poduri, prin lazi de zestre, uitate pe ici colo…
Doruri tesute in culori, lacrimi, bucurii si doine facute rod de maini trudnice, in straie de-ti iau ochii…
Se spune ca iile sunt facute sa calatoreasca…in timp, in suflet, in natura…si sa se incarce cu energia locurilor, a oamenilor, a purtatoarei…
Ieri, in prima zi a Festivalului Pastravului Fagarasean, la Fagaras, pastravul, preparatele culinare si tarditiile au urcat sarbatoarea in inimile tuturor. Dar mai presus de orice, costumele populare au dat senzatia ca au prins vaita icoane de demult si ca lazi de zestre demult uitat si-au revarsat comorile inadins… numai sa fi privit si nu te saturai… de-atata frumusete mai luminnaosa si mai blanda ca in rai… Feciori si fete si batrani si chiar copii au venit in strai romanesc cinstind autenticul si arta stramoseasca.
Timp incremenit in lucratura. Povesti depanate in tesaturi divine, ce intregesc muzeul unui neam intreg.
Si cand vezi asa oamaneni cu asa straie, chiar iti vine sa petreci si sa te bucuri ca esti roman.
“Hainele erau adevărate arme spirituale. Ţăranca le facuse din tot sufletul ei – nemuritor fireşte – cususe fiecare frunză, floare…avea memoria fiecărei etape, de la lâna brută la fir, la ţesătură.
Fiecare împunsătură de ac trecuse prin zâmbetul, lacrima, dragostea, speranţele ei”, spunea profesorul Ioan Sorin Apan.
Si tot domnaia sa, mare iubitor si purtator de taitii ne-a lasat invatatura: „Bucuria aceasta pe care o ai atunci când îmbraci un costum popular, te face sã te simti într-adevãr un om mai puternic, mai motivat, mai legat de începuturile tale. Vedeti, si în stiintã, cãutarea principiilor este un lucru fundamental. O stiintã se dezagregã dacã nu tine legãtura cu propozitiile sale prime. Asa este si cu un neam, cu un popor, iar principiile noastre, legãturile noastre, merg adânc în preistorie. Folclorul este vârful aisbergului care s-a pãstrat la lumina zilei si cred cã acesta este motivul pentru care simtim noi puterea folclorului, atunci cand îl facem, bineînteles, cu totul arsenalul lui hermeneutic. Intrãm în comunicare cu niste filoane de viatã care merg pânã la originile noastre.”
Dar cand ai dinainte asa frumuseti, parca si cuvintele tac, caci raman ferecate in frumosul acesta de netagaduit…
Priviti, luati aminte si… bucurati-va! E bine ca inca multi dintre noi gasesc de cuviinta sa aduca oamgiu, intr-un oarecare prilej de festin, TRADITIEI si semnelor de nezdruncinat ale ROMANIEI PROFUNDE.
sursa foto: Ana Borca
