”Ţăranul este cartea de vizită a înţelepciunii mereu învingătoare, ţăranul este pita caldă, este înseşi cartea de istorie, vatră, răsărit, dar, sper, niciodată… apus. Ţăranul e acasa noastră şi aşa trebuie să rămână. El ne învaţă, ne petrece, ne vindecă, ne salvează. El ne face icoane, el ţese, el spune proverbe şi poveşti, el ne cântă, el ne e totul.
Haideţi să nu-l mai obidim folosind aiurea peiorativul „ţărane!”. Nu are sens! Cred, mai degrabă că faptele din urmă ar trebui socotite lecţie. „Ţăran” să-i spunem omului bun, cumsecade, ştiutor şi harnic. Căci acesta este de fapt ţăranul. Omul acela mereu aproape de Dumnezeu, omul care învaţă la lumânare dar învaţă, omul care nu se teme, omul care nu se lăfăie în limuzine în dorinţa de a-şi arăta calităţile şi care merge pe potecă desculţ, iar la popas bea apă din fântână. E omul care se roagă în biserica de lemn şi nu-şi face cozonacii la microunde, chiar dacă treburile gospodăriei nu-i dau răgaz.” … a scris toate astea un roman, pe o retea de socializare. Un mesaj care mie mi-a atras atentia si m-a bucurat. Mai sunt, deci oameni care simt frumos, care inteleg ROSTUL si LUMINA pe care TARANUL ne-o da (si ar trebui sa o primim).
Asadar, va transmit, la randul meu, mesajul… Sa ajunga la inima voastra. Pentru ca TARANUL e din FAMILIA fiecaruia dintre noi…, pentru ca de la el avem inca si vom avea multe de invatat.
surse foto: Salvati Satul, Cira Vasile
