Sunt denumiri pe care le luăm ca atare, fără să ne întrebăm de unde provin… Dealul „lui Grigore” este una dintre ele… după sărbătoarea care avea loc în fiecare an de obicei în luna mai, atunci când vremea permitea, în mica pădure de stejar… „Sărbătoarea lui Grigore”. 
In preziua petrecerii, gospodinele din comunitate dăruiau din grădini flori tinerelor fete, care făceau ghirlande și împleteau coronițe… purtate ulterior la paradă. Băieții tăiau bețe de alun pe care sculptau prin îndepărtarea cojii, diverse modele, pe care ulterior așezau ghirlandele.
Parada pornea din curtea școlii începând cu clasele mici, fetele îmbrăcate în alb cu coronițe de flori în păr, băieții îmbrăcați festiv în culorile roșu-albastru specifice sașilor transilvăneni. Cu fanfara în faţă, fiecare clasă cu învățătorul ei mergeau în piața centrală unde se prezentau, se cânta și se țineau discursuri… apoi se pleca spre pădurea „lui Grigore”.
Cel mai bun elev şi cea mai bună elevă erau „încoronați” regele și regina sărbătorii. În timpul paradei mergând cu coroane de flori pe cap, sub un baldachin purtat de elevi. Perechii „regale” revenindu-i primul dans al sărbătorii…
In pădurea de stejar era amenajat un loc de dans, fiecare vecinătate aşeza în jur scaune şi mese unde părinţii elevilor se aşezau. Se serveau prăjituri şi băuturi adulţilor, iar copiii primeau o masa în jurul amiezii.
Se organizau de asemenea competiții de atletism şi gimnastică, premierea câștigătorilor fiind făcută de rectorul şcolii împreună cu profesorul de la clasă… pentru ultima oară această sărbătoare a fost organizată în Cisnădie în anul 1937…
Amintiri duioase, împărtășite cu inima deschisă de prof Claudiu Alexandru Ciucă.
Sursa foto: Ciuca Claudiu Alexandru
