Tu, fain îi aici, tu, pe tărâmul ista de să-mpodobește așa, la vreme de toamnă cu mândrețea șezătorilor ținute cu sârg și oameni afini… Tu, fain îi să vezi, să cunoști și să iei aminte cum aici, la poalele Făgărașilor crește din inimi lucrul mâinilor cu har și cântă satul în orice-npunsătură de ac, în orice fir tors, în orice chip luminat…
S-o făcut iar șezătoare-n Avrigul frumos și pacă și soarele ș-o luat hodină să privească…
Șezătorile adună și unesc, descoperă și transmit, deschid suflete și creează punți între comunități mai mari și mai mici și mai ales mai înfloresc cumva o lume care părea, pentru mulți, apusă: satul.
Așa a fost și astăzi, șezători din diverse zone ale Țării Cerurilor Deschise au descins în frumoasa și atât de vestita Cetate a Făgărașului, unind într-o minunată mare șezătoare tradiții, port, cântec, o horă de inimi.
Am reîntâlnit aici prieteni dragi și am cunoscut oameni minunați, legând noi prietenii. Așa sunt oamenii veniți din comunitățile noastre de sorginte rurală: se cunosc repede și găsesc ușor „firul magic” ce legă suflet de suflet. Punțile se construiesc repede și frumos. Tradițiile noastre au multe elemente comune.
Azi au rostuit mâinile lucru frumos au învățat noi modele și au descifrat noi taine, au răsunat cântece specifice unor locuri sau comune zonei, au răsunat strigături în șugubețe dialoguri și ne-a unit jocul, căci ritmul e aproape același în toată Țara cerurilor deschise. (Maria Grancea)
foto: Maria-Nicoleta Balta
