Folcloristii ne incredinteaza: ca dovadă că în Săptămâna Luminată Raiul este deschis, în ziua de Înviere se scoate uşa din mijloc a altarului şi se pune deoparte, unde stă apoi toată Săptămâna Paştilor sau Săptămâna Luminată.
Inainte vreme, copiii nascuti in vreamea Postului Mare erau botezati in noaptea de Inviere sau in duminica Pastilor, dis-de-dimineata. De aceea, apoi, toata saptamana erau imbracati in camasi albe si erau considerati luminati!
Batranii spun ca cine moare în acest interval şi mai ales în ziua de Paşti sau în săptămâna cea dintâi după Paşti, numită pretutindeni Săptămâna Luminată, merge de-a dreptul în rai pentru ca lumina raiului străluceşte fiecăruia care moare în această săptămână şi pentru ca în timpul acesta uşile raiului sunt deschise, iar cele ale iadului închise. Cel care moare este primit în rai, indiferent de păcatele care le-a făcut, căci toate i se iartă.
În Săptămâna Luminată, şi florile sărbătoresc Învierea Domnului. Şi cel care se naşte în aceste zile, şi mai cu seamă când trage clopotul întâia oară la biserică, este un om norocos pentru toată viaţa. Conform Revistei Superstiţiilor, în această săptămână nu se fac nunţi (ci abia in Duminica Tomii), iar zilele ei se petrec astfel: în Lunea albă există obiceiul udatului şi al umblatului cu pasca pentru vestirea Învierii, la neamuri, părinţi, în general la familia lărgită. În Marţea albă femeile slobozesc Păresimile, adică citirea pomelnicului în timpul postului şi fac pomeni pentru vii şi morţi. Miercurea după Paşti, zisă Sfânta Mercure, bărbaţii pot lucra la câmp, femeile ţin această zi pentru a nu se îmbolnăvi de picioare. Acum e ziua când se ţine „nunta şoarecilor”, fiindcă cine nu ţine ziua aceasta, şoarecii îi vor mânca grânele şi îi vor roade hainele. Ziua de joi este numită „Joia verde”, „Joia rea” sau „Joile domneşti”, zi ţinută de femei pentru ocrotirea de grindină a holdelor, împotriva secetelor şi a bolilor. După Vinerea luminată, dedicată Izvorului Tămăduirii, şi în special sfinţirii agheasmei mici la care participă comunitatea întreagă, când se dă dezlegare la ploi, urmează Duminica Tomei sau Paştile Mici, Drustele, cum mai este numită, aceasta fiind o sărbătoare consacrată morţilor, când se fac pomeni pentru cei înecaţi.
Ziua de marți deschide ciclul Marților Oprite, aducând stricte interdicții de muncă dar și mult așteptatele frății de cruce, jurăminte juvenile făcute într-un cadru ritual, solemn, care marchează despărțirea de copilărie și trecerea într-o altă etapă a vieții. „Fraţii de cruce sunt gata să sară în foc şi în apă unul pentru altul. Deviza fârtaților este iubirea până la moarte. Nu se ceartă şi nu se trădează, fie chiar moarte de om; un frate de cruce valorează mai mult decât un frate bun, tainele lor nimănui nu şi le spun.” (Em. Elefterescu, 1924).
