No, când ați mere cu trenul, musai să aveți la îndemână numărul de la Urgențe (112), ciocan, topor….și alte cele, că dac-o fi bai, să aveți cu ce sparge geamul, că să coborâți la treaba voastră, la destinație! Vă dau scris că sfatul meu vi-i de folos, că mai nouă-i moda prin trenurile noastre d-a să bloca ușile de prost ce îs făcute ori dă bine ce îs întreținute ori cum îs mânuite de unii și alții, de minten te fac prizonier în vagon, Doamne feri!
Zilele asta am avut treabă cu trenul de la Ploiești la Sibiu și înapoi și numa când am fost jos pe peron mi-am făcut cruce de mulțam fain la Domnu’ c-am putut a coborî, unde trebuie, că ușile la vagoanele în care am călătorit s-or blocat tăte (!!!) pe la miezul drumului. Că mulți, s[racii… le-o scăpat norocul de sub picior și au coborât mai apoi, la altă stație, pân’ alt vagon, la 30-40 km distanță de destinație.
Numai povestesc că zbura curentul ca pasărea cerului pe culoare, că, de și ușile glisante dintre vagoane or rămas deschise dar blocate (!!!), iar sistemul de încălzire părea că vrea să fierbem d-a dreptul, în suc propriu (fiind prbabil bloact pe temperatură maximă), de puteai să pui de-o zamă s-o hierbi și s-o mânci…
A, să nu uit! La toaletă seara, era beznă. Adică nici n-am văzut dacă era bec! Sau o fi fost, da’ era gripat că nu făcea lumină nici miluit! Așa că s[ vă luați și lanternă, lumânare ce-țo găsi să vă luminați calea, că nu se știe!!! Și pastile de calmat: câte-ncap prin buzunare! Să nu spuneți că nu v-am sfătuit! Că îi bai!
CFR: CĂILE FRICII… că ți-i frică să mai meri pe drum de fer, că tu pleci colo, și-ajungi dincolo, de nu poți coborî. Că dl controlor, dacă nu să oferă cumsecade să se chinuie el să-ți deschidă când va fi să cobori (cum ce îi drept, a fost când am mers către Sibiu), îți spune de la obraz că-ți trebuie forță că trebuie să știi să tragi mâneru, că nu se poa’ să nu fii tu, călător, în stare să… deblochezi sau să repari ușa vagonului… No! (O, și-am uitat să vă spun de întârziere: aseară numa o sosit la Ploiești cu peste 40 de minute întârziere…)
*Întâmplări adevărate, trăite pe viu, nu povești!
Și dacă plecați cumva și vă încumetați cu CFR-ul, vă țin pumnii să aveți călătorie liniștită, fără peripeții! Doamne ajută-vă!
