Se spune ca “taranul e omul absolut” (Petre Tutea). Un citat celebru, dar pe care multi nu il inteleg sau se fac ca nu il inteleg. Si totusi, taranul, taranul roman e egal cu sfintii. Si o spun fara a incerca sa minimalizez rolul si rostul celor sfinte. Dimpotriva… incerc sa creionez acel ceva sublim care a fost si inca e, ce-i drept, mai rar, TARANUL. In maretia gandului si faptei sale. Priviti-l cum contempla. E toata Miorita-n ochii lui si cine stie cate doine ii curg in lacrimile pe care noi nu suntem in stare a i le vedea… e muntele intreg in toiagul lui pe care parca isi sprijina povestea dar si tara…e totul acolo, cu el: si sat si muma si mioare, si doruri si plangeri… Nu-i bai, ii el acolo cu Domnu’ si pare ca tot ce simte ii sarbatoare, traieste clipa… El el, ciobanul, taranul, bucuros de mioarele lui, de munte, de gand… VERTICAL si de veghe.
Ce bine e ca e inca aici, ca n-a plecat…
Sursa foto: Nicu Hoandra
Descoperă mai multe la SibiuNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
