“Copiii, în general, sunt minunaţi. Însă dacă ar fi să mă gândesc că există o matcă şi un izvor al copilăriei, în faţa ochilor vor apărea de fiecare dată mlădiţele din Gura Râului. Acolo unde nu numai veşnicia s-a născut, dar s-a şi împlinit”.(… asa crede Mihai Dulu, unul dintre cei care au avut fericirea de a fi martori la recenta sarbatoare a fiilor satului la Gura Rului, impresionat, vadit, de imaginile dumnezeiesti ale copiilor jucand in straie romanesti, cu sufletul la satul lor!)
4. “Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai”. – Henry Ward Beecher
5. “Copilaria e o stare fara varsta, ea tine de infinit, este singura felie care topeste intregul univers inconjurator, varsta in care nu spaimele de moarte il macina pe om, ci spaimele de care se infioara si gazele, parte si ele din acest intreg fabulos numit natura. Copilaria este seismograful care anunta cutremurele intime de mai tarziu; in functie de ea, omul se comporta intr-un anumit fel cand e matur, si nu altfel”. – Petre Salcudeanu
Copilarie… acea varsta fara numar traita, iata, in SAT, dincolo de feeria artificiala a gadget-urilor de toate felurile, si departe de fastfood-uri. Priviti aici copilaria aceea jucata in orele de repetitii pentru joc, dupa orele de scoala sau gradinita si chiar in vacanta, cu bucurie, cu mandria ca, poate-asa, ajunge si el, pruncul pe urmele tatalui sau bunicului, mandru de port, de dat, de sat…Copilaria aceea care te urca pe scara de lemn din fundul gradinii sa rupi a mai coapta para din ram, ori te scoate pe ulita sa topai cat te tin rarunchii si s-arati fratilor de joaca ce-ai mai invatat de la buna- la razboi, la impletit, ori vreo lingura de lemn abia pictata… Copilaria aceea in care satul e universul tau si-al vecinilor cu care joci duminica jiana, dupa ce iesi cu ai tai de la slujba…
Priviti-i… si veti intelege: “Copilaria este suvoiul de apa care izvoraste limpede si curat din adancurile fiintei si la care omenirea alearga fara incetare sa-si potoleasca setea idealurilor sale de dragoste, de bunatate, de frumusete, de perfectiune”. – Francesco Orestano.
sursa foto: Mihai Dulu
