Sambata. Pranz infrigurat. O liniste care nu anunta nimic iesit din comun. In statia din fata garii mari din Sibiu vreo 15 oameni asteapta autobuzele… care-ncotro. Zi. Lumina. La un moment dat, un individ sare la cearta cu o mama insotita de un pusti de gradinita.
Discutia ia amploare, si, minten, omului ii sare tandara si, fara sa mai stea pe ganduri, o injunghie pe femeoie ca sa incheie socotelile. In vazul tuturor, la randul lor impietriti de groaza. (din pacate, asta nu e un scenario, ci pe scurt, cronica unei CRIME reale).
Faptasul o ia disperat la fuga, aruncand cutitul chiar la locul odioasei fapte, langa femeia care deja zacea intre viata si moarte. Martorii fug- unii sa-l prinda pe barbat, altii sa cheme politia, altii suna la ambulanta. Soc.
Din nefericire, cu toate ca victima a fost dusa rapid la Spitalul Judetean, dupa aproape doua ore a murit din pricina ranilor fatale.
Mai mult decat o “intamplare”. O CRIMA! Un gest aducator de moarte in care nici logica, nici gelozia, nici alte sentimente acute nu-si au locul. Doar destramarea umanului, intr-atat incat sa iste MOARTE, sa puna capat, sa distruga. Nu mai conteaza martorii, copilul, motivele, circumstantele. Violenta si-a spus cuvantul.
ASA CEVA, petrecut ziua-n amiaza mare intr-un oras mare, in vazul lumii, nu mai e un fapt… divers. Nu mai e doar un subiect de stire “de senzatie”. E semn ca cineva sau mai degraba NOI TOTI trebuie sa facem CEVA. Dincolo de a ne multumi sa citim despre asa oroare in presa si a comenta la o cafea: “auzi tu, si cine o s-o-ngroape? O fi avut ea pe altu’? Avea bani la ea? Da’ pe copil unde l-a dus? Era al lui sau ba? Tu mai ai curaj sa iesi pe drum?! Hai sa zicem „Doamne feri” si aia e…”
