Cineva spunea ca Dumnezeu e roman. Da! Si vara de vara s-aseaza la Sibiu, in Piata Mare, sa-I creasca si Lui inima in jocul fain al romanilor de pretutindeni (si al altor neamuri de sub soare…).
Zeci de mii de romani si nu numai, au luat cu asalt Sibiul zilele trecute (a tinut prea putin… nu-i asa?!). pentru ca aici folclorul a certificat dragostea pentru frumos si nemurirea acestei mosteniri milenare: jocul si cantul din strabuni. Zeci de mii de maini au aplaudat pana la durere… acea durere fizica apoteotica ce bate ritmul unei sarbatori de neegalat. Acea durere care care are puterea unei aripi de inger si care n-aduce suferinta, ba dimpotriva! Zeci de mii de priviri s-au imbatat de stralucirea portului traditional si a unor spectacole de neuitat…
Si… cum sa nu iubesti Sibiul cand el tine in inima lui uriasa traditia unui asemenea eveniment?! Of, inca o dovada ca limba romana are si ea o slabiciune: nu-i stare sa ilustreze acest mirific miez de lumina si datina: FESTIVALUL INTERNATIONAL “CANTECELE MUNTILOR”.
“Folclorul este vârful aisbergului care s-a pãstrat la lumina zilei si cred cã acesta este motivul pentru care simtim noi puterea folclorului, atunci cand îl facem, bineînteles, cu totul arsenalul lui hermeneutic. Intrãm în comunicare cu niste filoane de viatã care merg pânã la originile noastre.” (Ioan Sorin Apan)
Surse foto: Iubesc Sibiul, Calin Cornel Popa
