„A fi român e o frumuseţe a lumii”. Aşa crede Dan Puric. E oare aşa?…
Ei bine, azi, la zi de praznic, nu mi-am propus să consemnez şi să… critic cozile înghesuite la luatul aghiasmei, ci, mai degrabă, să văd frumosul din mulţimea care ţine morţiş să ia cu isne darul lui Dumnezeu cu atâta sete, frumosul din oamenii veniţi la slujbă gătiţi în costume tradiţionale ca acum 200 de ani….
Pentru că, la drept vorbind, trebuie, odată şi odată, să căutăm să înţelegem de ce a fi român e, totuşi, „o frumuseţe a lumii”. Dacă eşti în stare să depăşeşti nevroza cu care priveşti oamenii din jurul tău, ori supărarea că oarecine vorbeşte prea tare în autobuz şi te deranjează, vei avea puterea să te bucuride privelişte abăbuţelor mergând agalae către biserică, cu păsturile moştenite de la străbuna, ori de puştiul fără picioare care, pentru banii de-o pită, vinde iconiţe târându-se pe-un trotuar… Apropo, aţi văzut cât de mulţi copiiard de nerăbdare spă înveţe dansuri populare, ori merg la cursuri de pictat icoane pe sticlă sau de ţesut ii, la meşteri recunoscuţi? Au nu vă creşte inima când vedeţi cum vin străinii în valurisă viziteze ale mai arhaice sate, cu uliţe pietruite şi cu apă din fântâni, să ia cu asalt bisericile fortificate….?!
Nu vă daţi în vânt să mâncaţi pe nerăsuflate un cocoloş cu brânză de la stână în strachină de pământ?
Aşadar, avem motive (şi încă multe!) să mulţumim că suntem români! E o… „frumuseţe a lumii”! Chiar dacă veţi sta la coadă să luaţi azi aghiasmă…
Sursa foto: citynews.ro
