“Cuvantul Domnului tine în veci” la Boian…

Undeva, intr-un sat din Sibiu. In partea de Nord-vest a judetului. Un sat mic, cu oameni plini de credinta si lumina, convinsi ca vorbele lui Blaga au seminte si la ei: “vesnicia s-a nascut la sat”… Un sat de secole care nu s-a lasat pradat de modernism si de luciul artificial al “timpurilor noi”…

Boian (mai demult Boianu de Jos, Bazna de Jos) se numea în limba germană, la data atestării sale, Bonnesdrof, în ungureşte Alsobajom şi în latină Villa Boneti. Localitatea aparţine de comuna Bazna.

Biserica- o “carte” de istorie si… arta

În anul 1335, parohia Boian aparţinea de „Archidiaconatus Cocllorum” („Kokel” este denumirea germană a râului Târnava). Prima atestare documentară a parohiei Boian datează din anul 1309 în actul „Teodorich de villa Boneti”. Satul era o localitate de iobagi în comitatul Cetatea de Baltă. La sfârşitul secolului al XV-lea, regele Matei Corvin a dat feuda Cetatea de Baltă voievodului Ştefan cel Mare. În jurul anului 1400 se construieşte prima biserică. O a doua etapă de construcţii are loc la începutul secolului al XVI-lea, când este realizată biserica sală cu cor cu închidere dreptunghiulară; zidurile au contraforturi, corul înalt are o boltă pe nervuri în formă de stea. Corul este supraînălţat, formând un fel de turn. Pe contraforturile trase în sus şi pe console se sprijină arce segment de cerc care susţin nivelul fortificat. Guri de tragere şi orificii tip maşiculiu formează elemente de fortificaţie. Portalurile gotice târzii ale sălii au arce în acoladă cu profilatura care se întrepătrunde. Biserica este dominată de acoperişul ţuguiat al corului cu un turnuleţ de strajă. O incintă fortificată, bine păstrată, de 6 m înălţime, cu un contur poligonal şi contraforturi exterioare, înconjoară biserica. În Nord se află un turn cu drum de strajă din lemn şi acoperiş piramidal, care este amplasat în faţa zidului. Pe acest turn şi pe biserică se poate observa stema Moldovei, un cap de bour cu stea, lună şi soare. Un tubernacol în formă de căsuţă şi fragmente de pictură murală de la începutul secolului al XVI-lea se află pe peretele de Nord al corului. Altarul tipic cu panouri în relief plat de la sfârşitul secolului al XIV-lea se păstrează la Muzeul Brukenthal. Astăzi, în cor se află un altar baroc din 1772, realizat de Stephan Adolf Valepagi din Mediaş. Stranele, amvonul şi baldachinul amvoului sunt, de asemenea, de factură baroc. În turnul clopotniţă sunt trei clopote. Clopotul cel mare datează din anul 1477 şi este inscripţionat astfel: „O REX GLORIAE VENI CUM PACEM” (KING GLORIAE Am venit în pace); clopotul cel mic, din 1644, poartă inscripţia: „VERBUM DOMINI MANET IN ETERNUM” (Cuvantul Domnului ține în veci). În perioada 1968-1969, prin Servicul tehnic al Consistorului Superior, sunt realizate lucrări de restaurare la biserică şi cetate. Tot atunci este reconstruit acoperişul corului.

Un loc pitoresc, o ivitatie in alte vremi, printer ziduri si marturii care intrerc timpul, si… printre oameni gospodari.

*Sa fie doar o simpla intamplare? Boianul are aspectul unui sat compus, cu axul central orientat pe direcţia nord- sud, cu o abatere de câteva grade spre vest. Ceea ce atrage atentia este aspectul Strazii Principale care sugereaza forma unei suveici, este închis la extremităţi cu insule racordate la strada principala prin străzi mai înguste şi sinuoase.

 sursa foto: wikipedia.org