Alb, gri, uneori… bleu sau in nuante trandafirii, rochia de mireasa a incitat mintile tinerelor, ale mirilor dar si ale creatorilor de moda… aproape ca nu iti poti inchipui nunta fara rochie de mireasa, fara voal… haideti san e lasam vrajiti de o istorie mai putin cunoscuta…
De la Regina Victoria a Angliei şi până astăzi, candidatele la măritiş au visat la rochia albă de mireasă cu mult înainte ca evenimentul să aibă loc. La drept vorbind, nici nu gândea conservatoarea suverană britanică că va impune o modă pe care nici Coco Chanel n-a îndrăznit să o schimbe, o traditie la urma urmelor, poate cea mai iubita si plina de… idei.
Potrivit historia.ro, albul a fost acceptat ca fiind culoarea tradiţională a miresei, dar rochia de nuntă nu a fost întotdeauna albă, scrie englezul Kelsey McIntyre în “Istoria rochiei albe”.
Demn de stiut, rochia de mireasă a apărut cu cca 2000 de ani în urmă, când miresele din Egiptul antic purtau mai multe rânduri de drapaje din materiale simple. Albul era culoarea de sărbătoare în Grecia, de aceea mireasa alegea rochia albă la nuntă ca un simbol al bucuriei.La nunțile romane miresele îmbrăcau rochii simple, albe, din materiale subțiri, moi, aducând astfel tribut lui Hymen, zeul fertilității și căsătoriei, despre care se credea că iubește în mod deosebit culoarea alb. Ceea ce este special pentru miresele din acele timpuri atât romane cât și elene este că fețele le erau acoperite cu voaluri colorate ca semn al supunerii și devotamentului față de viitorul soț. În secolele XV-XVI apare unul dintre primele documente oficiale care amintesc de rochia de mireasă albă a Annei de Bretania la căsătoria sa cu regele Louis al XII-lea al Franței. Margaret Tudor, fiica lui Henry al VI-lea, s-a căsătorit îmbrăcată într-o rochie de damasc alb tivită cu roșu-stacojiu – culoarea tradițională a familiilor regale. În anul 1612 prințesa Elisabeta, fiica lui James I, a purtat o rochie argintie, brodată cu perle, fir de argint și pietre prețioase.
Conform sursei citate, căsătoria Reginei Victoria cu vărul său, Albert de Saxa-Coburg, celebrată în 1840, a impus moda rochiei albe. În revista Godey’s Lady’s Book, din 1849, se preciza că albul este perceput drept emblema a purităţii fetei şi ideea rochiei albe încolţeşte în mintea ei încă din copilărie.
Există chiar şi un vechi poem potrivit căruia alegerea culorii rochiei de nuntă influenţează viitorul. Astfel, „mărită-te în alb şi vei face cele mai bune alegeri, mărită-te în gri şi vei pleca departe, mărită-te în negru şi-ţi vei dori să nu fi făcut acest pas, mărită-te în roşu şi-ţi vei dori să mori, mărită-te în albastru şi vei fi întotdeauna sinceră, mărită-te în haine de nuanţa perlei şi vei trăi furtunos, mărită-te în verde şi-ţi va fi ruşine să fii văzută, mărită-te în galben şi-ţi va fi ruşine de prieteni, mărită-te în maro şi vei fi alungată din oraş, mărită-te în roz, iar spiritul tău se va scufunda în abisuri”.
Mireasă cărată pe braţe
Nunta este un eveniment unic în viaţa personală, un prag intre doua stari majore, de la cea feciorelnica, la cea de “om la casa lui”. Pentru mireasă, este chiar ziua ei cea mare, când poate exploata la maximum rolul său central, dar nu oricum, ci într-o rochie care să o transforme dintr-o simplă fată frumoasă într-un personaj divin.
Asa cum sustin istoricii, in fruntea ierarhiei sunt prinţesele cu sânge albastru. În timpurile medievale, când nunţile regale erau de fapt alianţe politice între două ţări, era important ca mireasa să arate magnific pentru a întări prestigiul ţării, iar nunta avea întreaga splendoare pe care respectiva ţară şi-o putea permite. Bijuteriile miresei erau prilej de mare târguială şi făceau parte din dota regală. Rochia încorpora cele mai scumpe materiale: mătase, catifea, damasc şi satin, iar ţesăturile erau brăzdate cu fire de aur şi de argint.
Mireasa strălucea ca un soare din cauza nenumăratelor safire, rubine, diamante, smaralde şi perle presărate pe întreaga suprafaţă a rochiei de nuntă. Trena număra obligatoriu mai mulţi metri, iar culorile erau şi ele pentru cei bogaţi. Numai persoanele avute îşi puteau permite roşul, purpuriul, culori de altfel rezervate claselor aristocratice, sau albastrul. Istoria consemnează, astfel, că în secolul XV, în timpul căsătoriei Margaretei de Flandra, rochia pe care o purta era atât de grea din pricina bijuteriilor încorporate, încât a fost nevoie de doi gentlemeni care să care mireasa astfel imobilizată în biserică.
Recorduri
Recordul în materie de trenă aparţine unei românce, pe nume Oana Comănescu. Ea a creat o rochie cu trenă de peste un kilometru şi jumătate. Rochia, care a ajuns să cântărească în final 60 de kilograme, a încorporat 1.600 de metri de tul, 50 de metri de dantelă brodată şi a fost decorată cu 7.000 de cristale Swarovsky, cusute manual. La ea au muncit 25 de persoane timp de două luni de zile. Piesa vestimentară trofeu a fost expusă într-un stand expoziţional al E-marriage Fest 2009, pe un manechin cu umbrelă de soare, alături de o maşină de epocă. Trena aşezată circular era marcată din loc în loc cu indicatoare de lungime. Piesa vestimentară a intrat în Cartea Recordurilor şi a fost ridicată din standul expoziţional cu elicopterul.
O mireasă nonconformistă din China ar putea intra, la rândul ei, în Cartea Recordurilor, după ce a apărut la nunta ei cu o rochie cu trenă lungă de doi kilometri, informa recent agenţia Reuters. Pentru a întinde trena şi a monta pe ea cei 9.999 de trandafiri roşii invitaţii au avut nevoie de trei ore. O astfel de rochie a costat 5.800 de dolari, fapt care a scos-o din sărite pe mama ginerelui care a trebuit să achite nota de plată. „Este o risipă de bani, dar înţeleg că a fost un mod prin care mirele şi-a exprimat iubirea faţă de proaspăta lui soţie”, a explicat mama ginerelui uluitoarea extravaganţă. Tinerii însurăţei au declarat după nuntă că ideea nu le aparţine, ci le-a fost inspirată de povestea rochiei de mireasă din România a cărei trenă măsura 1,5 kilometri.
Cea mai scumpa rochie de mireasa din lume costa, la acest moment, aproximativ 12 milioane de dolari!
Surse foto: http://www.perfecte.ro/, www.nuntadecor.ro
