„Antonim pentru: pretutindenea – niciaici, nepretutindenea au deschis: ba n-au deschis”.
„Rolul cratimei este să încalece două cuvinte”.
„Tipul de rimă este banal, în sensul că amândoua versurile se termină la fel”.
„Autorul nu a găsit, cred eu, o rimă pe care să o pună cruciș în poezie”.
„Una din trăsaturile genului liric este visătoarea, pentru că poetul visează niște treburi”.
„Sursa articolului este istoria.ro, scris cu „h” în față pentru că este mai atrăgător”.
„Nu știu dacă e corect și asta e propoziția mea subordonată cu „dacă” .
„Pot să scriu multe propoziții cu „dacă”, dar nu știu de care sunt. E un cuvânt frumos și interesant și promit că o să insist pe el”.
( sursa: stirileprotv.ro)
Sunt acestea numai câteva din… nenorocirile (cum să numești așa ceva???) pe care le-au gândit și scris elevii din calsa a VIII-a care, zice-se, s-ar pregăti să urmeze, din toamnă, cursurile vreunui liceu. Citiți numai… astea nu sunt dovezi că un copil, doi, cinci sau zece n-au învățat sau au lipsit de la vreo lecție. ASTA E PROSTIE amestecată nefericit cu tupeu, cu dezinteresul cel mai acut față de propriul viitor, față de ceea ce li se întâmplă… În cazul unor elevi care scriu așa ceva, la o simulare de examen (și firește, și la un eventual examen) ar fi prea… academic, prea… SF să mai vorbești d erepect față de profesor, față de școală… mai pe scurt, asta e IMAGINEA UNUI DEZASTRU. ȘI NU E DE RÂS!!! unui astfel de copil nici măcar o meserie nu-i poți încredința (c oricum, slabe șanse să poată absolvi 12 clase…
Și mai rău e că an de an scriem de astfel de așa-zise perle- de fapt nenorociri. Și tot așa… perpetuum mobile…!
După astfel de întâmplări… cineva ar trebui să urle, să pună piciorul în prag (nu să țină lumânarea la căpătâiul învățământului (!)) și să vadă CE TREBUIE FĂCUT în regim de urgență. Pentru că pe umerii unui astfel de elev- matur în câțiva ani… nu poți pune o eventuală familie, sau o speranță de viitor. În niciun caz.
Sursa foto: Spynews.RO
