La Sadu, la Feisa, la Costești-Vâlcea, în comuna Subcetate din Harghita… peste tot, în ultimele zile, minunații, neobosiții CĂLUȘERI ai Rășinarilor au făcut cu pașii lor, SĂRBĂTOARE jocului și cântecului străbun. Au pus inimile lor pe scenă, în suite în care parcă îngerii dansau, fără timp sau osteneală.
Dintr-un festival într-altul… Pur și simplu, frumos, firesc… fără să spună știți, „da suntem și noi în vacanță”. Pe unde-au fost, au… rupt scena, și-au convins că și copiii, adolescenții, pot fi… zei atunci când fac ceva cu inima, cu pasiune, cu dulceața blândă a moștenirii de-acasă din sat… vacanța lor?! Acolo, sus, pe scenă, în poiată, pe uliți îmbrăcate în strai de sărbătoare, aureolate de joc și datină… Și… n-au stare dacă au și zile… mici de pauză… focul lor, al Călușerilor, e JOCUL. Abia așeaptă un nou festiva, o nouă invitație, un nou spectacol…. oriunde-ar fi, cu joc și tradiție să fie!!!
Acum, abia întorși însatul lor de la poalele Cindrelului, după periplul pe la atâtea festivaluri prin atâtea județe, abia așteaptă sfârșitul de săptămână! Pentru că vor avea ceva zile și… nopți albe de joc spre a cinsti tradiția și îndeletnicirile vechi chiar de la ei, de-acăasă, acolo unde s-a născut versul lui Goga, acolo unde bulzul, țuica și jocul sunt comori înzestrate cu frumosul oamenilor faini ce țin satul ăsta în lumina a ceea ce a fost hărăzit să fie, o legendă vie…
Abia așteaptă, dragii de ei. Numără zilele, orele și clipele până înd, înconjurați de-o mare de oameni, îmbrăcați în straiul lor… de poveste, să urce din nou pe scenă și să arate tuturor ce vrajă țin pașii lor și câte povestesc. De dragoste, de dor, de… mioriță…
Sunt ei, CĂLUȘERII din Rășinari, sunt ei, Feți-Frumoși rodind a joc și dulce sărbătoare din vers, din piatră, din râu, din munte, din… inimă de MĂRGINIME.
