IIA are, susțin mai multi filologi, rădăcinile in VESTIS LINEA, ceea ce înseamnă VESMANT DE IN.
Cercetătorii spun ca “IIE””, “iii” reprezintaă, de fapt, forma ortografică corectă!
Bluză femeiască din componența costumului național, confecționată din pânză albă, de in sau borangic, și ornamentată cu broderii sau cusături, de obicei geometrice, pe piept, la mâneci și la guler, IIA este cum spunea prof Ioan Sorin Apan, un “templu la purtator” [Art. iia; G.-D. iiei].
GRAFIE ALTERNATIVĂ: ÍE (plural íi), cu í accentuat, deoarece etimologia (linea) cere un i dublu, pentru suplinirea consoanei ‘l’ disparută..
Etimologie comparativă:
Albaneza ljinë (Philippide), Sardă lindza (Wagner), fr. linge.
FORMA INCULTĂ: „ia” (adică imperativul verbului a lua: „ia o ţuică!”, ia-o în mână, ia-o sus pe deal, etc).
Când și-a făcut IA, femeia și-a arătat sufletul, și-a povestit viața. Toate semnele-simbol țesute sau cusute pe ie, dincolo de ornament, oglindesc starea social-statutară a femeii, trăirile ei, vârsta, apartenența la un anumit clan, mândria, prestigiul în comunitate, legătura cu lumea nevăzută. Această formă de mesaj -transmisă prin limbajul țesografic- este mult anterioară oricărei forme de scriere. (Iulia Gorneanu)
