Se deschide, oficial, sezonul estival pe Transfagarasan. Vara da gir şi una din cele mai minunate şosele din lume (poate, chiar „cea mai cea”,conform unor top-uri oficiale) va asteapta sa o admirati si sa îi savurati peisajele ce danseaza mioritic si abisal în miezul semetului Fagaras.
Unul dintre cele mai fermecătoare locuri numai bune pentru o a fi ales ca destinaţie de vacanţă, este, fără îndoială, Transfăgărăşan, celebrul traseu care străbate munţii, supranumit „Drumul din Nori”.
Drumul Naţional 7 (DN7) este unul dintre cele mai spectaculoase din România şi, de ce nu, din Europa şi leagă Nordul Munteniei (judeţul Argeş, de la curtea de Argeş) de judeţul Sibiu (comuna Cârţişoara), sfredelind Munţii Făgăraş, pe o lungime de 151 km.
Din DN1 Braşov-Sibiu, drumul urcă prin comuna Cârţiţoara, locul natal al legendarului Badea Cârţan, unde, de altfel, poate fi vizitată casa acestuia.
Încet-încet, serpentinele te îmbie şi te cheamă în adâncul pădurii…Tot mai abrupte, tot mai vârtoase, provocând călătorul să descopere, în inima muntelui, codrii de nepătruns, flori şi stânci, panorame unice, prăpastii care dau fiori…
Şerpuitoare şi fascinantă, şoseaua urcă neostenită. De-o parte si de alta, brazii ameţitor de înalţi par să stea de strajă, vestind celui ce se încumetă îngemănarea dintre pământ şi cer. După aproximativ 21 km, panorama începe să dezvăluie undeva în faţă abruptul cascadei (cu o lungime de cca 68 m), călătorul putând face un popas la cabana Bâlea Cascadă (la altitudinea de 1230 m). De aici, serpentine deosebit de periculoase duc spre golul alpin şi, după 13 km parcurşi printre cascade şi jnepeni, se poate ajunge la Bâlea Lac, punctul culminant al traseului, la o altitudine de 2042 m. (n.n. cine doreşte, poate parcurge distanţa dintre Bâlea Cascadă şi Bâlea Lac cu telecabina) Lacul glaciar, în jurul căruia, indiferent de anotimp, poţi admira deopotrivă o floră de o rară frumuseţe în culori vii, dar şi petice de zăpadă şi gheaţă… înveşnicite, oferă o privelişte unică, de basm.
Ici-acolo stânci, mioare,capre negre. Şi peste tot turişti lipiţi de aparatele foto necontenind în imortalizarea mirajului. Ici-acolo ciobani, abisuri, flori care aduc, oriunde priveşti, raiul pe creste. Şi peste tot, aerul tare, rece şi îngemănarea aceea cu cerul care fascinează. Totul e unic, e verde sau… alb. Transfăgărăşan.
Imediat, traseul continuă prin cel mai lung tunel din România, care parcurge, la limita cu judeţul Argeş, nu mai puţin de 4,4 km, coborând, apoi spre cascada Capra şi barajul Vidraru (Adâncimea maximă a lacului este de 155 m, iar suprafaţa măsoară… 863 ha).
Feeric şi nestăpânit, drumul pare… făurit de zei. Transfăgărăşanul trece peste 830 de podeţe şi 27 de viaducte, iar pentru construcţia acestui traseu s-au folosit 6250 tone de dinamită. Transfăgărăşanul a fost construit între anii 1970-1974, mulţi dintre martorii şantierului de atunci vorbind, după atâtea decenii de sacrificarea a sute de vieţi omeneşti.
„Drumul din nori”
Un articol publicat de TimeTV.ro aduce în prim-plan aspecte interesante care justifică apariţia Transfăgrăşanului, dar şi cifre demne de luat în seamă. Astfel, aflăm că cei mai mulţi stiu despre construireaDrumului din Nori prin Munţii Făgăraşului din Carpaţii Meridionali că ar fi fost ideea lui Nicolae Ceauşescu! Zice-se, ca „iubitul conducător” să se poată compara cu Regele Carol, în a cărui domnie s-a construit Transalpina.
Conform sursei citate, datele istorice arată că existau, totuşi, schiţe şi planuri realizate chiar înainte de 1960, cu detaliile unui drum ce ar urma să străbată Munţii Făgăraşului. Proiectul a fost abandonat din cauza cheltuielilor foarte mari.
În anul 1968 s-a pus problema unui drum strategic, iar atunci Nicolae Ceauşescu a descoperit planurile iniţiale şi a hotărât construirea unui drum cu o singură bandă pentru un drum care să facă legătura între centrul şi sudul României.
Lucrările au început în Decembrie 1969. Primii chemaţi au fost două regimente de genişti, Regimentul 1 Râmnicul Vâlcea şi Regimentul 52 Alba Iulia. Ulterior, li s-au alăturat lucrători civili atraşi de salariul destul de mare pe vremea aceea, aproximativ 6000 de lei.
Proiectul s-a schimbat la doi ani de la debutul şantierului: noile directive vizau un drum cu două benzi şi, în plus, o staţiune de mare anvergură, dedicată sporturilor de iarnă cu peste 100 de kilometri de pârtii de schi şi de bob, patinoare şi hoteluri, subiect de altfel susţinut în prezent de primarul din Cârţişoara, care spune că nu este de abandonat această idee.
Proiectul s-a împotmolit, însă din cauza lipsei de fonduri îndreptate spre alte lucrări care erau la vremea aceea considerate de stricta necesitate.
Lucrările, care înghiţiseră bani foarte mulţi, trebuiau finalizate în anul 1973, dar condiţiile meteorologice defavorabile şi au prelungit inaugurarea cu un an de zile.
24 Septembrie 1974 a fost ziua inaugurării Drumului din Nori la care a participat însuşi conducătorul „mult iubit”. Iniţial, constructorii au intenţionat să boteze traseul cu numele lui Ceauşescu, dar acesta a refuzat, aşa ca s-a ajuns la denumirea de Transfăgărăşan.
A urmat asfaltarea drumului care a durat încă 4 ani, iar ruta definitivă a fost finalizata abia în anul 1980.
Construcţia Drumului din Nori a fost plătită, până la urmă cu viaţa atât a militarilor cât şi a civililor care au muncit din greu. Datele oficiale vorbesc despre 40 de oameni morţi în timpul construcţiei,dar declaraţiile neoficiale ale martorilor susţin că “doar la Barajul Vidraru si-au pierdut viaţa peste 400 de tineri“.
În memoria acestora, dar şi în memoria tuturor celor care au lucrat la Transfăgărăşan s-au construit doua monumente: Poarta Geniştilor la cota 1200 şi Poarta Întâlnirii la cota 1600.
Pe DN7C sunt construite 4 tuneluri, dar cel mai important este sapat in Muntele Paltinu cu o lungime de 884 de metri.
