O poveste despre firele cu care ne țesem poveștile pe pânză. Ațe care se produc la Tălmaciu, înca din 1924.
Și despre cum ne încăpățânăm să sustinem producatorii români, în ciuda vremurilor, a plasticului și prostului gust. Faceți și voi asta, cât de mult vă stă în putință! E datoria noastră morală. E un semn de civilizație! E una dintre cele mai frumoase forme de naționalism! 
Ei bine, doamna a găsit nu demult, în podul casei o cutiuță (din lemn) cu… istorie. O cutiuță cu sertărașe, ca un dulăpior cu amintiri care, pare-se, era destinată prezentării și păstrării ațelor de Tălmaciu. A căutat pe internet informații despre fabrică și… a găsit articolul nostru. Vrea să doneze Tălmaciului acea cutie, acre, spune dumneaei, „sigur are o istorie”.
Zis și făcut. Am reușit să îl contactăm pe viceprimarul din Tălmaciu și s-ăi povestim… la rândul său, ne-a oferit numărul de telefon al directorului fabricii de ațe, dl Constantin Lotreanu, căruia, de asemenea, i-am povestit despre cutiuță… În final, doamna de la Turnu a vorbit cu dl director care a promis că va trimite pe cineva tocmai acolo, ca să ia cutiuța care… ține încă în sertarele ei povestea fabricii din Tălmaciu (care, se pare, avea o secție și la Arad).
Și, uite-așa, se țes cu ațele de la Tălmaciu și povești: cu oameni frumoși, cu… întâmplări și mărturii de demult.
