DE POVESTE! ȘEZĂTOAREA DIN AVRIG a făcut sărbătoare la Biblioteca Națională a României

 

„Am dus un colț de Avrig în Templul Cărții din București… sunt povești care n-au fost scrise decât cu acul pe pânză sau piele ori doar spuse serile la șezători. Avrigul și încă foarte multe localități au astfel de povești care fac parte dintr-un patrimoniu imaterial valoros al neamului nostru de aceea, credem noi, nu sunt deloc nepotrivite în biblioteci, din contră bibliotecile pot fi cartea în care aceste povești se pot și scrie. A fost lung și obositor drumul, dar caldă și din inimă primirea noastră la Biblioteca Națională pentru care mulțumim frumos gazdelor noastre”, povestește despre ziua de ieri doamna Maria Grancea, diectorul Bibliotecii din Avrig, sufletul care a reînviat șezătorile de poveste de la poalele Făgărașilor.

Ieri, trudnicele din ce țin vie șezătoarea și tradițiile din Avrig au răspuns invitației celor de la Biblioteca Națională a României și au mers în vizită. Au dus acolo, în capitală furca și fuiorul, acul, ața și lucrul țesut cu fir de drag, de dor și măiestrie, și și-au spus povestea, să dea șfară-n țară cât îi de bună și… hrănitoare datina, șezătoarea, arta moștenită din bătrâni.

Asemenea unor zâne fără de timp, trudnicele din Avrig, au dus acolo, în miezul capitalei, lumina și sămânța șezătorii lor. Ca o bucată uriașă de pită și spirit, ca o lecție.

*După terminarea muncilor agricole, când lumea satelor intra într-o perioadă de repaus relativ, dar mai ales după Lasatul Secului de Crăciun (15 noiembrie), începea sezonul șezătorilor. Șezătorile erau întâlniri comunitare cu caracter lucrativ dar și distractiv, lumea satelor îmbinând în mod plăcut lucrul cu distracția. Erau locul în care se învățau deprinderi practice dar se derulau și numeroase obiceiuri. 

în Postul Craciunului principala preocupare casnică era legată de industria textilă iar torsul cânepii, a inului și a lânii se facea cu mai multă plăcere, cu mai mult spor și în condiții mult mai bune în cadrul unor întâlniri comunitare. 

Șezătorile puteau fi organizate ad-hoc, în zilele lucrătoare, la una sau mai multe case, și erau de mai multe feluri. Ele puteau să aibă un caracter de întrajutorare, când mai multe femei sau tinere participau la torsul cânepii sau a lânii unei gospodine, operația repetându-se, apoi, la casa fiecărei participante sau puteau să fie întâlniri în cadrul cărora fiecare participantă își torcea propriul material. 

Șezătorile aveau loc în serile tuturor zilelor lucrătoare. Gospodina în casa căreia avea loc întrunirea se pregătea cu băutură și mâncare frugală, și anunța flăcăii, în cazul în care aceștia nu se informau singuri de mersul șezătorilor.  

Odată cu lăsarea întunericului, femeile porneau cu furca de tors către casa în care avea loc șezătoarea. În cazul în care șezătoarea avea drept scop întrajutorarea, după sosirea tuturor invitatelor, acestora li se distribuia în mod egal cantitatea pe care o aveau de tors sau de lucrat în acea noapte. Când șezătoarea era doar un simplu prilej de întrunire comunitară, fiecare își aducea de acasă ceea ce avea de lucru. 

Șezătorile se organizau nu numai pentru torsul fibrelor textile ci și pentru scărmănatul lânii, scăărmanatul penelor, brodat etc. Niciodată în șezători nu se coseau cămăși, aceasta operație făcându-se în mod individual de către fiecare gospodină sau tânăra fată, în casa proprie.

Pentru crearea unei atmosfere plăcute, femeile erau servite cu un păhărel de țuică indulcită, de obicei, cu miere de albine. Șezătoarea odată începută, participantele făceau schimb de informații referitoare la viața cotidiană din sat și comentau evenimentele cele mai importante petrecute în propria comunitate sau în localitățile învecinate. 

Se rosteau ghicitori, zicale, proverbe, se cânta sau se rosteau balade, nestemate folclorice ce s-au păstrat până în zilele noastre transmise în modul cel mai lesnicios pe aceasta cale. În cadrul acesta institutionalizat, fetele erau integrate și consacrate în colectivitatea femeilor, începând să-și însușească, cu această ocazie, deprinderi practice și spirituale.

În șezători se dezvăluiau aspectele și înțelesurile ritualice ale sărbătorilor populare și se învăța comportamentul individual. (crestinortodox.ro)

 

 

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: