De Rusalii şi până la „Bucium”, în Mărginime

Provenita de la latinescul Rosalia, Rusaliile s-au suprapus peste praznicul crestin postpascal al Cincizecimii, al Pogorarii Sfantului Duh.

Rusaliile, ţinute, în Mărginime, la rangul Paştilor, cu fast şi obiceiuri nenumărate(în unele sate chiar se vopsesc şi ouă) vin cu prilej de rugăciune şi bucurie. În sfânta tradiţie, cum au lăsat bunii pe acest plai.

În special, se păstrează tradiţia ca în această zi să se ducă la biserică pentru sfinţire crengi de tei şi nuc, acestea simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli.  După tradiţie, crenguţe se agaţă apoi la straşina caselor sau la icoane. Se spune ca acestea vor apăra oamenii şi animalele de cele rele şi în plus, se mai spune ca acestea ar căpăta puteri miraculoase pentru vindecarea celor care suferă de surzenie.

Ramurile de tei folosite la Rusalii sunt păstrate peste vară pentru a putea fi folosite în practicile de alungare a furtunilor şi a grindinii.

Preoţii şi sătenii ies pe câmp în ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinţi apa şi a stropi câmpul, pentru ca acesta să fie protejat de orice l-ar putea dăuna (vifor, grindină sau dăunători).

Moşii de vară, ţinuţi în sâmbăta Rusaliilor, sunt unul dintre cele mai importante momente ale cultului morţilor. Înainte se credea că sufletele morţilor, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare şi au zburat slobode timp de 50 de zile, se întorc în lumea subterană în sâmbăta Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să se desfăşoare fără incidente, oamenii săvârşeau rituri de înduplecare şi de îmbunare a spiritelor morţilor: împodobeau gospodăriile şi mormintele cu ramuri de tei şi făceau pomeni fastuoase, practici ce s-au păstrat până astăzi în unele sate din ţară.

În tradiţie se spune că cei care nu ţin sărbătoarea de Rusalii vor fi pedepsiţi de Iele. Acestea le vor lua minţile sau îi vor schilodi. Rusaliile, cunoscute în mitologia românească sub denumirea de ” Iele”, sunt făpturi fabuloase, înzestrate cu puteri magice, de seducţie, sălăşluiesc în văzduh, munţi, peşteri, păduri şi pe malul apelor. Pe timpul nopţii, în lumina lunii, se spune că acestea se scaldă goale în izvoare, despletite şi dezlănţuite. Sunt temute mai ales dansurile Ielelor şi din vremuri îndepărtate se cunoaşte că dansul lor este numit Hora Ielelor, un dans magic, bogat în taine şi simboluri de neînţeles pentru muritori. Ielele nu fac rău celor ce care le evită, ele devin rele numai dacă sunt provocate sau dacă dansul lor este privit. Atunci se spune ca  se răzbună pe ” vinovat ” luându-i minţile definitiv. Ele, Ielele, pedepsesc şi pe aceia care lucrează în această zi considerată a dansului lor, şi nu o preţuiesc şi sărbătoresc cum se cuvine.

De asemenea, demn de ştiut este că Jocul Căluşarilor (de altfel, cu o istorie îndepărtată) este cea mai importantă manifestare folclorică din cadrul obiceiurilor de Rusalii. Acesta are un rol esenţial în desfăşurarea normală a vieţii din comunitate, având origine magică. Reprezintă în primul rând un ceremonial de magie profilactică împotriva bolilor aduse de Iele; de asemenea, fertilizează holdele de grâu, cirezile şi femeile gravide.

Tradiţii

22 iunie :  MOŞII DE RUSALII ( CEI MARI, DE SÂMBURI, DE VARĂ); SÂMBĂTA RUSALIILOR.

Dacă plouă va fi an mănos; se buciumă pentru a aduna ploile pentru vară.

se ţine până la amiază, apoi se lucrează dar nu se toarce, nu se mătură, nu se dă gunoiul afară.

Se ung uşile şi ferestrele cu usturoi şi leuştean ca apărare de duhuri.Se dau de pomană pentru morţi, plăcinte, păsat de porumb, lapte, ceapă, usturoi verde, cireşe apă, în vase noi, împodobite cu flori. Se împodobesc uşile şi casele cu crengi de tei, care vor fi bune de leac.

Obiceiuri: “Goana Rusaliilor”( o fac tinerele fete, pentru alungarea relelor).

noaptea “înfloreşte feriga”.

23 iunie :  MIEZUL VERII; AJUNUL SF. IOAN BOTEZĂTORUL.

Se adună sânziene, se fac cununi care se aruncă pe acoperiş (pentru aflarea ursitei).

DUMINICA MARE; A RUSALIILOR; POGORÂREA SFÂNTULUI DUH; RUSALIILE; ZIUA TEILOR; CINCI ZECIMA.

Dacă este timp frumos va fi vara frumoasă.

Cine lucrează “este luat de Rusalii şi înebuneşte.

Femeile poartă pelin şi beau vin cu pelin pentru a fi voinice, sănătoase.

Se dau pomană , de la amiază, pentru cei vii, străchini.

Obiceiuri: “datul de văr sau surată” (tinerii astfel “legaţi” îşi dau blide cu mâncare pomană unii altora), jocul “Căluşarilor”.

La biserică se îngenunchiază pe iarbă şi frunze de tei care apoi se folosesc la îndepărtarea relelor.

De acum se poate dormi afară.

24 iunie :   SÂNZIENELE; ZIUA SOARELUI; AMUŢITUL CUCULUI (Naşterea Sf. Ioan Botezătorul )

Nu se lucrează (pericol de boli şi pagube în gospodărie), nu se scaldă (pericol de înec).Nu mai cântă cucul, “se face erete”; dacă cântă cucul, vor fi nenorociri.

dacă plouă, vitele fac gălbează;dacă durduie, alunele fac viermi.

Obiceiuri: ”Drăgaica”, “boul înstruţat”, “măritarea cânepii”, tinerii se udă cu apă să fie sănătoşi.

Se dau pomană castraveţi şi fructe.

Se culeg plante de leac (“înfloreşte feriga, iarba fiarelor”) şi se fac farmece de dragoste .

LUNEA RUSALIILOR, TROIŢA, SF.TREIME, ZILELE CĂLUŞULUI.

Se face aghiazmă şi se stropesc holdele ca să fie îmbelşugată recolta.

joacă “Căluşarii”pentru a îndepărta bolile şi a aduce noroc(“luatul din căluş”).

se culeg buruieni de leac.

27 iunie:    JOIA MÂNIOASĂ, NECURATĂ, A IEPELOR, BUCIUMUL RUSALIILOR.

Se ţine ca protecţiea treburilor gospodăriei şi culturilor, de grindină, a oamenilor, de boli.

Cine se supără va fi supărat tot anul şi-i va merge în gospodărie pe dos.

Datină pastorală

 Obiceiul înstruţatului boului de Rusalii se păstrează în  satele din mijlocul şi sudul Transilvaniei, dar într-o formă mai paşnică. De exemplu, în Mintiu Gherlii sau Batin este vorba de un soi de procesiune, în care doi boi sunt puşi în jug, împodobiţi cu flori şi duşi prin sat. „Este o datină pastoral-agrară, influenţată de cultul solar, care simbolizează fecunditatea şi fertilitatea. Nu are nicio legătură cu tradiţia spaniolă a luptelor cu tauri", spune Maria Golban, directorul Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional din Cluj. „Înstruţatul sau împănatul boului de la noi este un obicei agrar foarte vechi. Nu are nicio legătură cu ceea ce se petrece în Spania, de exemplu, unde este un joc de arenă, de distracţie, ca luptele cu gladiatori", explică şi etnologul Maria Bocşe. Ea mai spune că înstruţatul boului este un obicei specific spaţiului transilvan. În afară de judeţul Cluj, mai este întâlnit în localităţi din zona Târnavelor, în Mărginimea Sibiului, în zona Năsăudului şi Albei. „E ca un fel de colindat, aşa cum e pluguşorul în spaţiul extracarpatic. Împănatul boului este o urare agricolă de an bun şi roditor". În Mărginime, i se mai spune „Buciumul Rusaliilor”, pentruc[, adesea, cu aceasta ocazie, taranii sunt chemati la hora, in sat, cu… buciumul.