În contextul al reabilitării sediului secundar al Primăriei Sibiu de pe bulevardul Victoriei, Primăria Sibiu va muta activitatea de oficiere a căsătoriilor din sediul de pe b-dul. Victoriei în imobilul din Piața Mică nr. 22- o construcție de patrimoniu datând din secolele XV-XVI. Aceasta va fi amenajată ca o clădire de utilitate publică, lucrările de reabilitare fiind în curs, aproape de finalizare. În această locație Primăria Sibiu înființează Casa Căsătoriilor.
Potrivit anunțului făcut de autorități, pentru reabilitarea acestui imobil s-a încheiat un contract în valoare de 11,48 milioane de lei. De asemenea, este în curs procedura de achiziție pentru efectuarea unor lucrări suplimentare în valoare de 1,59 milioane de lei, această procedură fiind întârziată de o contestație care a fost respinsă în prima instanță de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor.
Noul spațiu din clădirea situată în Piața Mică va oferi nou createi Case a Căsătoriilor o suprafață generoasă, cu mai multe încăperi pentru oficiere și pentru protocol.
Demn de precizat, după încheierea lucrărilor, grădina din spatele imobilului poate fi pusă la dispoziția tinerelor perechi pentru protocolul de după ceremonie. Clădirea va oferi astfel un cadru mult mai plăcut pentru aceste momente speciale.
*** În anul 2017 au fost oficiate un număr de 1050 de căsătorii, iar de la începutul acestui an până în prezent au fost oficiate 106 cununii.
În acest sediu vor fi mutate și alte servicii, informațiile urmând să fie făcute publice în momentul mutării.
*FILE DIN ISTORICUL CLĂDIRII
Vechime: sec. XV-XVI, 1631, 1694, sec. XVIII
DESCRIERE:
Clădirea este compusă din trei corpuri, din care două, unificate, alcătuiesc o incintă. Faţada transformată la parter avea până în deceniul şase al sec. XIX o loggie deschisă.
La etaj cele şase ferestre tradiţionale la faţă sunt împărţite în opt ochiuri. Accesul în curte se face printr-un portal în arc de cerc, cu borne laterale de piatră.
Potrivit informațiilor înscrise pe patrimoniu.sibiu.ro, pivniţele înglobează resturi ale primelor două incinte fortificate. La etaj se află încăperi boltite semicilindric şi cu penetraţii, precum şi cu tavane drepte cu stucaturi baroce. Acoperişurile într-o apă spre curte prezintă coşuri de fum tradiţionale şi lucarne dreptunghiulare. Grădina este împărţită transversal de un zid medieval de apărare, care a făcut parte din incinta II-a de fortificaţii, în care s-a practicat o poartă cu scară de lemn cu două rampe divergente (sec. XVIII). Un al doilea zid medieval delimitează grădina de parcela din str. Ocnei 10.
ELEMENTE DEOSEBITE:
– Sala cu frescă din partea dreaptă, boltită, cuprinde picturi murale de valoare inestimabilă înfăţişând o scenă de judecată, o imagine biblică, una alegorică şi o scenă de vânătoare având marcat anul 1631 şi un blazon din stucatură policromă din 1694;
– Pasajul cu scara de lemn care duce în grădină (sec. XVIII).
ISTORIC:
Clădirea de la nr. 22 este singura care prezintă aceleaşi caracteristici specifice clădirilor din Piaţa Mare, cu curte interioară şi intrare boltită.
În aprilie 1957 s-au descoperit fresce în încăperea din dreapta de la parter care la vremea respectivă era folosită ca aprozar. Această descoperire este deosebit de importantă, fiindcă este până acum cea mai veche pictură murală laică din sec.17 cunoscută în Transilvania.
*Blazonul de pe tavan confirmă faptul că a aparţinut unui reprezentant de frunte al oraşului fiind vehiculate numele lui Valentin(us) Frank von Frankenstein, al familiei Haupt sau al lui Johann Zabanius Sachs von Harteneck (căruia îi este atribuit şi blazonul). Sala a fost restaurată în 2009 şi deschisă publicului la 1 septembrie 2009.În perioada Revoluţiei de la 1848 – 1849, a fost sediul statului major al armatei austriece.
conform surei citate, în sec. XIX casa a aparţinut doctorului Josef Rohm de la care este cumpărată de comerciantul Franz .A. Reissenberger. După moartea acestuia rămâne în proprietatea lui Ludwig Reissenberger (1881-1964)La sfârşitul sec. XIX găsim aici magazinul de articole pentru casă al lui Franz Reissenberger care se mută însă în Piaţa Mică nr. 1, spaţiul fiind preluat de magazinul cu acelaşi profil al lui Joseph Scherbaum care va funcţiona la această adresă până la naţionalizare.
În partea stângă, după primul război mondial se deschide magazinul de vopsele “La Elefant” a lui B. Hollander şi tot aici Ioniţă Olteanu va deschide în 1930 un mare magazin de delicatese.
În perioada comunistă aici funcţiona o unitate ”Aprozar” şi un atelier de încălţăminte.Actualmente, casa din Piaţa Mică nr. 22 se află în proprietatea Primăriei Municipiului Sibiu, aici funcţionând o secţie a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism ”Ion Mincu” din Bucureşti, „Sala Frescă” a Muzeului Naţional Brukenthal, Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public şi Privat al Municipiului Sibiu şi Centrul de Documentare Oraş Istoric şi Monumente din cadrul Primăriei Sibiu.
