ZI ISTORICĂ: 15 aprilie 1762! Prin decretul imperial, semnat de împărăteasa Maria Tereza (1740-1780), de infiintare a Militiei Nationale Graniceresti iau fiinta Regimentul I Romanesc de la Nasaud si Regimentul 2 Romanesc de la Orlat.
Odata patrunsi in Transilvania, austriecii au inceput sa organizeze aceasta noua provincie si din punct de vedere militar. Astfel, primele regimente graniceresti au fost infiintate la sfarsitul secolului al XVII-lea (1690) de-a lungul raurilor Tisa si Mures, care marcau granita Imperiului habsburgic. Asa cum aflam din documentele vremii, organizarea intregii granite militare s-a realizat abia intre anii 1760-1780, cand, in timpul razboaielor cu Prusia, Imperiul habsburgic era amenintat de un atac din partea Rusiei, care incheiase in 1762 o conventie militara cu Prusia. Unui atac al Rusiei in Transilvania, Comandamentul militar al provinciei nu-i putea opune decat doua regimente de infanterie si unul de cavalerie care existau la acea data in Transilvania. In asemenea imprejurari critice pentru Imperiu, infiintarea in Transilvania a unor regimente graniceresti era mai mult decat necesara. Intarirea granitelor Imperiului, prin infiintarea de noi regimente in sudul si estul Transilvaniei, marea acel cordon militar care incepea de la Marea Adriatica, trecea pe la Portile de Fier, si acum continua pe crestele Carpatilor ajungand in zona Galitiei. Aceasta actiune cu implicatii adanci in viata social-politica a Marelui Principat al Transilvaniei, a fost initiata de catre Curtea de la Viena, in al treilea deceniu de domnie a imparatesei Maria Tereza (1740-1780), iar infiintarea regimentelor graniceresti, a urmarit atat intarirea granitei militare, imbunatatirea sistemului de recrutare, cat si diminuarea puterii nobilimii maghiare, scotand o buna parte din teritoriul si populatia Transilvaniei de sub dominatia ei. Prin aceste masuri se urmarea si consolidarea „Uniatiei”, zdruncinata din temelii de miscarile religioase din ultimele decenii, conduse de catre calugarii Visarion Sarai si Sofronie din Cioara. Misiunea de infiintare a noilor regimente a fost incredintata la data de 5 iulie 1761 generalului de cavalerie, austriacul Nicolae Adolf de Buccow. Potrivit proiectului intocmit de Buccow, din 13 octombrie 1761, inaintat Consiliului aulic de razboi, organizatia plaiesilor si puscasilor se desfiinta, iar in schimb se alcatuia, de-a lungul frontierei transilvane, din Bucovina pana in Banat, o forta insemnata si cu cheltuieli militare minime. Generalul Buccow a propus, cu acest prilej, infiintarea unei „Militii graniceresti” compusa din doua regimente romanesti de infanterie, cuprinzand cate 3000 de soldati, doua regimente secuiesti de infanterie, un regiment romanesc de „dragoni” (cavalerie) si unul secuiesc de „husari” (cavalerie maghiara), de cate 1.000 de calareti. Efectivul acestor unitati graniceresti din Transilvania era estimat sa ajunga la 17.000 de soldati. In proiectul de militarizare, Buccow, prevedea cuprinderea in regimentele romanesti numai a taranilor romani neiobagi si de religie greco-catolica, iar ofiterii sa fie catolici. Daca pe teritoriul viitoarelor regimente nu se vor gasi un numar suficient de romani uniti cu biserica catolica, se propunea completarea efectivelor cu tarani romani greco-catolici adusi din alte tinuturi de granita, iar taranii romani ortodocsi care vor refuza primirea noii credinte sa fie dizlocati in alte localitati. Convertirea religioasa s-a facut fortat in tinuturile graniceresti, fiind sustinuta de catre imparateasa Maria Tereza si Consiliul aulic de razboi din Viena. In locul taranilor expulzati din satele lor au fost adusi romani din alte sate din zona care erau greco-catolici si acceptau inrolarea sub steagul habsburgic. Militarizarea granitei inceputa in anul 1761 a ajuns la o organizare statornica numai in anul 1766, cand imparateasa Maria Tereza sanctioneaza Statutul militar al regimentelor de granita, compus din 84 de articole.
Decretul de infiintare a regimentelor romanesti de granita poarta data de 15 aprilie 1762 si este semnat de imparateasa Maria Tereza. Prin acest decret au luat fiinta Regimentul 1 de granita roman, cu sediul la Orlat si Regimentul 2 roman cu sediul la Nasaud, ulterior in anul 1768 se infiinteaza Regimentul romano-iliric din Banat, cu sediul la Biserica Alba.
Practic, asa cum sustin istoricii, aceste regimente graniceresti au fost primele unitati militare romanesti constituite si organizate dupa cele mai moderne standarde ale timpului. Rezistenta opusa de populatia acestor tinuturi desemnate a fi militarizate a facut ca in anul 1764 (16 martie) Curtea imperiala sa emita o patenta, care proclama solemn libertatea si privilegiile granicerilor romani, dand asigurari in acest sens.
Cu alte cuvinte, pagin de istorie la care ar trebui să luăm aminte…
