Energia pare mai ieftină, dar România plătește prin fabrici oprite. Avertismentul care schimbă imaginea crizei energetice

Prețurile de pe Piața pentru Ziua Următoare nu au atins recordul din iunie, deși România se află în stare de alertă energetică. Explicația nu este dispariția crizei, ci reducerea consumului industrial, contractarea anticipată a importurilor și folosirea măsurilor de urgență, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă. În același timp, energia pentru anul următor se scumpește, iar ofertele destinate populației ar putea ajunge la 1,40–1,62 lei/kWh.

România se confruntă cu una dintre cele mai tensionate situații energetice din ultimii ani, dar prețurile de pe piața spot par să contrazică mesajele alarmante ale autorităților.

Deși a fost declarată starea de alertă, energia tranzacționată pe Piața pentru Ziua Următoare, cunoscută drept PZU, nu a mai atins recordul din 30 iunie 2026. Atunci, fără o criză energetică declarată oficial, prețul a urcat până la aproximativ 5.321 de lei/MWh.

În august, când sistemul se confruntă cu producție nucleară și hidro redusă, importuri mari și rezerve limitate, vârfurile au rămas în general la aproximativ 2.000–2.200 de lei/MWh.

Această diferență a alimentat suspiciunea că actuala criză ar fi fost „fabricată” sau cel puțin exagerată. Un studiu realizat de Asociația Energia Inteligentă, condusă de Dumitru Chisăliță, prezintă însă o explicație mai complexă: prețul energiei a fost ținut sub control inclusiv prin reducerea activității economice.

Bursa nu vede întreaga criză

PZU stabilește prețul energiei pentru ziua următoare, în intervale de 15 minute. Prețul este dat de ultima ofertă necesară pentru acoperirea consumului prognozat.

Piața nu măsoară direct riscul unei avarii, starea lacurilor de acumulare, vulnerabilitatea reactoarelor nucleare sau pierderile economice provocate de oprirea unor fabrici. Ea vede doar cantitatea de energie care mai trebuie cumpărată după ce o parte din consum a fost redusă, iar o parte din necesar a fost deja acoperită prin contracte și importuri.

De exemplu, dacă la orele de vârf România are un consum de aproximativ 7.300 MW și o producție internă de 4.800 MW, deficitul brut ajunge la circa 2.500 MW.

Dacă înaintea licitației PZU au fost contractate 1.500 MW din import, iar marii consumatori au redus voluntar încă 600 MW, piața mai trebuie să acopere doar 400 MW. PZU nu mai reflectă deficitul inițial, ci doar cantitatea rămasă.

Astfel, prețul spot poate părea relativ moderat chiar dacă situația fizică a sistemului rămâne critică.

Factura ascunsă: mai puțină producție industrială

Energia nu s-a ieftinit pentru că România ar fi construit peste noapte centrale noi sau pentru că seceta ar fi dispărut.

Potrivit studiului AEI, o parte din deficit a fost compensată prin comprimarea cererii. Mari consumatori industriali, printre care Dacia, Ford Otosan, Kronospan și alte companii, și-ar fi redus activitatea. Măsuri similare au fost adoptate și în Ungaria, unde sute de întreprinderi au răspuns solicitărilor de reducere a consumului.

Luna august vine oricum cu opriri tehnologice, concedii colective și un nivel mai redus al activității comerciale și industriale.

Diferența dintre un consum de vârf de 7.200 MW și unul de 6.500–6.700 MW poate schimba radical prețul. Eliminarea a 500–700 MW din consum poate scoate din piață exact ofertele foarte scumpe care ar fi stabilit prețul marginal.

Din perspectiva bursei, rezultatul este pozitiv: prețul scade. Din perspectiva economiei, costul nu dispare. El apare sub forma producției pierdute, a comenzilor întârziate, a angajaților trimiși temporar acasă și a veniturilor mai mici.

De ce energia a fost mai scumpă la sfârșitul lunii iunie

La 30 iunie, România nu se afla într-o stare oficială de alertă, dar piața a trecut printr-o „furtună perfectă” în câteva intervale critice.

Producția fotovoltaică a scăzut rapid spre seară, în timp ce consumul pentru climatizare a rămas ridicat. Producția hidro era redusă, centralele clasice nu au putut reveni suficient de repede, iar interconexiunile prin care România putea importa energie mai ieftină erau saturate.

România și Ungaria au rămas temporar izolate comercial de Bulgaria și Grecia. În timp ce prețurile medii din Bulgaria și Grecia erau de aproximativ 86–90 de euro/MWh, România și Ungaria au depășit 220 de euro/MWh.

Pe 30 iunie, în intervalul 19:45–20:00, prețul din România a ajuns la 1.015,65 euro/MWh, echivalentul a aproximativ 5.321 de lei/MWh.

Nu a lipsit energia pe parcursul întregii zile. Au lipsit ultimii MWh necesari exact în momentul în care producția solară dispărea, iar energia mai ieftină nu mai putea traversa frontiera.

Într-o piață marginală, chiar și un deficit de 100–200 MW într-un interval de 15 minute poate împinge prețul întregii piețe la nivelul celei mai scumpe oferte acceptate.

Fotovoltaicele scad media, dar nu rezolvă seara

În august, panourile fotovoltaice contribuie la menținerea unor prețuri reduse în timpul zilei. În orele însorite, energia poate coborî spre 200–300 de lei/MWh.

După apus, situația se schimbă. Prețul poate urca la 1.500–2.500 de lei/MWh, mai ales între orele 19:00 și 23:00.

Media zilnică ascunde aceste diferențe. O valoare medie de 600 de lei/MWh nu înseamnă că un consumator cumpără energie la acest preț în fiecare oră.

Un consumator industrial care utilizează energie dimineața, seara și noaptea poate avea un cost mult mai mare decât media simplă a PZU. Tocmai de aceea, contractele pentru un profil real de consum sunt mai scumpe decât valorile spot observate în orele favorabile.

Contractele pentru anul următor transmit avertismentul real

În timp ce prețurile PZU par relativ temperate, contractele bilaterale pentru următoarele 12 luni sunt ofertate la valori mai mari.

Pentru un profil apropiat consumului real, prețurile se situează, potrivit analizei, între 620 și 700 de lei/MWh. Acestea includ riscul revenirii consumului industrial, posibilitatea unor noi indisponibilități nucleare, producția hidro redusă, scăderea energiei fotovoltaice în timpul iernii și volatilitatea importurilor.

Furnizorul trebuie să garanteze livrarea în toate orele anului, nu doar la prânz, când există producție solară abundentă. El trebuie să livreze și seara, noaptea, iarna sau în perioadele în care România concurează cu Ungaria și Serbia pentru aceleași importuri.

Prețul contractual conține și o primă de asigurare împotriva unor noi intervale de 2.000–5.000 de lei/MWh.

Mesajul celor două piețe este diferit: PZU arată că deficitul de mâine a fost evitat, în timp ce contractele bilaterale avertizează că problema structurală nu a fost rezolvată.

Ce s-ar întâmpla dacă se oprește Reactorul 2

Situația s-ar putea agrava rapid dacă Unitatea 2 de la Cernavodă s-ar opri. România ar pierde aproximativ 700 MW de producție continuă, ieftină și disponibilă inclusiv noaptea.

În cazul unei opriri anunțate și al unor importuri suficiente, AEI estimează o medie PZU de aproximativ 850–1.050 de lei/MWh, cu vârfuri de 1.500–2.500 de lei/MWh seara.

Dacă importurile ar fi limitate, media ar putea urca la 1.000–1.400 de lei/MWh. În cazul saturării interconexiunilor și al unei producții regenerabile reduse, vârfurile s-ar putea apropia din nou de 4.500–5.000 de lei/MWh.

Estimările reprezintă scenarii orientative, nu prognoze certe.

Pentru a înlocui complet energia produsă de Reactorul 2 fără o explozie a prețurilor, România ar trebui să combine importuri suplimentare cu o nouă reducere a consumului industrial și comercial.

Alegerea ar deveni una dură: energie mai scumpă sau o economie care funcționează la o capacitate mai mică.

Cât ar putea ajunge factura populației

Pentru un preț angro de 620–700 de lei/MWh, Dumitru Chisăliță estimează că ofertele finale destinate populației s-ar putea situa între 1,40 și 1,62 lei/kWh, TVA inclus, în perioada septembrie 2026–septembrie 2027.

Ofertele foarte competitive, în special cele ale producătorilor integrați, ar putea coborî spre 1,25–1,40 lei/kWh. Ofertele dominante ale pieței sunt estimate la 1,48–1,56 lei/kWh, iar cele care includ o primă mare de risc ar putea ajunge la 1,60–1,75 lei/kWh.

Calculele presupun că nu va exista un nou șoc major și că tarifele reglementate nu vor crește substanțial. O oprire prelungită a Reactorului 2, o iarnă foarte rece sau saturarea importurilor ar putea împinge ofertele peste aceste niveluri.

Criză reală, comunicare contestată

Prețurile PZU nu demonstrează că actuala criză energetică a fost inventată. Producția nucleară și hidro redusă, importurile ridicate și dificultățile din statele vecine sunt elemente fizice care pot fi verificate.

Suspiciunile sunt alimentate însă de lipsa transparenței. Autoritățile nu au prezentat clar cantitățile contractate înaintea declarării alertei, reducerile de consum industrial, costurile importurilor și situația rezervelor disponibile în fiecare interval.

Este posibil ca riscul să fi fost prezentat public drept o catastrofă deja produsă. Acest aspect trebuie verificat separat de existența vulnerabilităților fizice ale sistemului.

Concluzia studiului AEI este că prețul aparent mai mic de pe bursă nu înseamnă energie suficientă și nici depășirea crizei. O parte din cost a fost mutată din PZU în contractele pentru viitor și în economia reală.

Energia pare mai ieftină astăzi pentru că România consumă mai puțin. Energia pentru anul următor este mai scumpă pentru că piața nu crede că sistemul poate fi echilibrat permanent prin oprirea sau încetinirea fabricilor.

Sursa informațiilor și a scenariilor: studiul „Criză energetică sau criză fabricată? PZU ieftin astăzi, contracte scumpe pentru mâine”, realizat de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.