Puterea credinței. Aceasta a fost joi, 16 decembrie, tema celei de a doua conferințe speciale din cadrul evenimnetelor FITS. Un dialog extraordinar, pe portativul spiritului, în lumină, între două personalități cu ecou în lumea teatrului și în lumea spirituală: Maestrul Constantin Chiriac și Părintele Constantin Necula. Două voci, două inimi, două minți într-atât de luminate încât darul lor ne poate face Crăciun la tâmpla gândului în orice zi. Ceea ce s-a întâmplat joi seara la Librăria Habitus e, cu siguranță, mai mult decât un dialog. S-a deschis o poartă, o cale… ca să primim noi, ceilalți, lumină, învățătură…
Discuția a început în tonul nalt, armonic, al unor pilde povestite de maestrul Constantin Chiriac. A povestit despre împăratul ce dădea porunci cărturarilor. „I-a pus, spre exemplu, să-și arate putința de a aduna a în numai câteva cuvinte despre tot ce e în lume. Și ei atât au adunat în trei cuvinte: născut, necăjit, mort. Aceasta era povestae lor despre totul . Apoi, le-a cerut să dea un prognostic depre ce va să vie. Și cărturarii după ce au gândit o zi, o noapte și apoi încă o zi și o noapte, au spus: poate… poate… poate. Poate că un bob de grâu cuprinde toate stelele cerului. Poate că vorbele nu potolesc foamea…”
Și, de aici încolo, cei doi făuritori de spirit au împărți lumină și cuvânt. În vreme ce maestrul Constantin Chiriac a recitat cu duh fragmente din versurile compuse de invitatul său, Părintele Constantin Necula a cucerit inimile celor prezenți cu lumina unor pilde și vorbe demne de pus temelie gândului și mai cu seamă celor mai adânci simțiri. Discuția a pornit de la afirmația maestrului Chiriac: Credința e puterea de a crede, de a ctitori, de a avea un reazim, o rațiunerede, de a ctitori, de a avea un reazim, o rațiune.
*Credința poate fi… într-o imagine de om bătrân.
*A crede e un dar al lui Dumnezeu. Eu nu judec niciodată pe cei care spun că nu cred.
*Darul lui Dumnezeu: darul de a fi noi cu noi înșine.
*Văd foarte mulți care strigă împotriva credinței. Ceea ce m-a pus pe gânduri în ultima vremeeste apariția acestei generații care nu știe să definească curajul, teama, credința. Dar aleargă după credință.
*E o diferență între ofertă și dar. A oferi- te uiți la oferte, compari cu altele și poți refuza ceea ce ți se oferă. Darul nu ai cum să-l refuzi. Darul e dar.
*A nu crede… înseamnă tot a crede, dar cu un fel de supărare pe cei din jur. Alternativa la a crede nu e necredința, ci a crede, dar într-un mod mai profund.
*Niciodată un citat nu contribuie la credința cuiva.
*Credința este Hristos. Puteți să-L îmbrăcați în ce haine vreți- cerșetor…. poate bufon… El ia forma minții fiecăruia dintre noi.
*Dumnezeu dăruiește fără încetare.
*Din El curge și credința și dragostea și nădejdea.
*Eu cred că noi am uitat cât de mult credem în Dumnezeu.
*E ceva ce ne apropie de Dumnezeu cel mai mult. Această încredere pe care ne-o acordă…
*De aceea Dumnezeu s-a întrupat să ne arate cât de mult înțelege ființa omenească.
*Unii se ascund în spatele lui Dumnezeu și aruncă pietre și… vorbesc despre fața lui Dumnezeu.
*Credința nu e diploma, e progresul acela țesut din pânză de borabgic orientat spre oameni.
*Credința nu există fără puncte de reper. Credința n-o pui în stafii. Credința are nevoie de nădejde, de sfințenie. Nu e doar rostită, ci are rostul ei.
*Credința, pentru a fi distinsă de încredere oarbă și nocivă are nevoie de lumină.
*Aș spune că atunci când crezi nu gândești (nu în sensul că nu raționezi). N-ai nevoie…
*Credința îți interzice să fii turist în biserică, în viață…
*Nu poți să vii la preot și să-i zici: Părinte, dă-mi și mie 20 de grame de credință…
*Creștinismul e credința de a te închina în fața unui gol absolut. Mormântul GOL ne spune că a înviat Hristos.
*Omul are cea mai frumoasă candidatură: e candidatura la înviere.
*Suntem o lume, o lumină de paparazzi.
*Dumnezeu nu e niciodată împotriva noastră. Pe noi, pe fiecare dintre noi, ne strigă pe nume.
*Dumnezeu trăiește frumos din bătaia inimii noastre.
*A crede înseamnă a pune toate lucrurile acolo unde Dumnezeu îngăduie să fie…
Un eveniment. O lumină. și dacă Dumnezeu trăiește frumos din bătaia inimii noastre… și noi putem trăi frumos din bătaia inimilor acestor doi mari oameni…
*Dialogul integral poate fi urmărit aici: https://www.youtube.com/watch?v=s-ZaIGmBg8Q. Pagina Teatrul Național Radu Stanca Sibiu
