Se spune că temelia este întotdeauna în oamenii frumoși. În duhul lor, în bucuria și tăria cu care își țin ei moștenirile cele vechi, obiceiurile, portul… în truda și credința cu care țin satul, familia…
Așa e (prea rar, din păcate) și la români. Totuși, mai sunt locuri și oameni care bucură prin ceea ce fac, prin ceea ce sunt, prin ceea ce fac. Oameni-poveste, anonimi, dar care au acel ceva de nespus, dar de simțit și de dăruit.
Și așa oameni găsești încă prin satele sibiene. Îți umplu inima și, cunoscându-i, deschizi cărți nevăzute dar din care ai atâtea de învățat. Cunoscându-i, fără să le știi neapărat numele sua neamul, îți vine să îi iei acasă, să le săruți obrajii și mâinile, să fii cu ei. Să îi porți cu tine. Și asta a înțeles atât de bine și d efrumos și bunul nostru francez sibian, inspiratul Louis Guermond. Și ne-o dovedește cu fotografii de purtat pe retină și-n suflet. Mai ceva decât orice carte de geografie sau discurs stufos despre ROMÂNIA profundă…
